Oastea Domnului

O, ce vinovaţi şi primejduiţi sunt cei care se despart de fraţi!

„Suntem la 100 de ani de Oaste. Şi poate acum, mai mult ca întotdeauna, s-ar fi aşteptat din partea noastră, a celor care ne-am urcat în locul acesta, un cuvânt mai înflăcărat şi mai cu putere. Un cuvânt care să ajungă până la inimile noastre şi să le zdrobească, făcându-ne să cădem la Picioarele scumpului nostru Mântuitor. Şi-aici să rămânem împreună…

Domnul Iisus este Lumina lumii. Şi cât de mult ne-am bucura ca fiecare dintre noi să putem primi Lumina aceasta. Şi-atunci întunericul din inima noastră va dispărea… «Şi, când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.» Şi ne spune fratele Traian, în Strângeţi fărâmiturile: «Ştiţi ce-nseamnă a sta nu numai împreună, ci şi laolaltă? Nu numai laolaltă, ci şi împreună? Că noi putem fi mulţi laolaltă, dar, sufleteşte, de multe ori nu suntem împreună. Noi suntem trupeşte laolaltă, dar nu suntem sufleteşte împreună. Şi Domnul ne vrea să fim nu numai laolaltă, ci şi împreună. Adică o inimă, un gând, o credinţă, o învăţătură, o dragoste adevărată.

Oricât de departe am veni şi oricât de departe am sta, trupeşte, unii de alţii noi trebuie să fim sufleteşte uniţi în Domnul în aceeaşi credinţă şi învăţătură.» Şi încă un gând pe care ni-l spune fratele Traian în Hristos, Slava noastră: «Apostolii Domnului erau acum împreună. Ce însemnat lucru este ca fraţii să nu se despartă unii de alţii, mai ales în vremurile grele! O, ce vinovaţi şi primejduiţi sunt cei care se despart de fraţi!»… Vreau să cred că, astăzi, suntem toţi împreună cu gândurile noastre, cu simţurile noastre. Şi ne dorim să nu ajungem vreodată să fim despărţiţi, ci totdeauna să rămânem împreună.”

Fratele Marius Fasolă (Braşov)

întreaga vorbire poate fi ascultată aici: OasteaDomnuluiTV