Oastea Domnului

O, iubire biruitoare, iubirea mea fericită şi veşnică!

2. De dragul Tău, Iisuse, Domnul meu, nu m-am dat înapoi de la nici o suferinţă şi nu am răspuns niciodată cu rău vorbelor rele care mi s-au spus din pricina iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericită că le îndur pentru Tine, Preaiubitule Scump, căci toată fiinţa mea era a Ta.
Precum şi Tu erai întru totul al meu când sufereai pentru mine.

3. Vrăjmaşii Tăi loveau în mine, dar ochii mei nu vedeau decât Faţa Ta care mă îmbărbăta să sufăr cu bucurie, pentru a fi vrednic de Tine, de suferinţa Ta pentru mine.
Urletele fiarelor se năpusteau spre mine – dar eu nu auzeam decât glasul Tău dulce care îmi şoptea: Te iubesc…
Poate să mi se nimicească trupul, pot să mi se întunece ochii aceştia de lut, poate să-mi piară auzul urechilor acestora – sufletul meu cel nou, fiinţa mea cea eternă Te va vedea, Te va auzi şi Te va simţi mereu iubindu-mă.
Şi, când cea din urmă putere a trupului meu se va stinge, sufletul meu va dobândi biruinţa iubirii.
O, iubire biruitoare, iubirea mea fericită şi veşnică!

4. Ce mult mă bucură toate cântările noi şi vechi pe care cu Domnul meu preaiubit le ascult!
Recunosc în ele şi retrăiesc toate clipele fericite sau amare prin care le-am primit, le-am cules şi le-am ales una câte una, ca pe nişte mărgăritare albe sau negre, înalte sau adânci, uşoare sau grele.
Toate le-am înşirat pe firul de aur al dragostei Tale şi le împletesc în jurul Crucii Tale, pe care mi-ai arătat cât mă iubeşti de mult.

Traian Dorz / Mărgăritarul ascuns 

Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009

 

Lasă un răspuns