Imaginea de mai jos ne arată cum se rugau israelitenii din Biblie, când veneau asupra lor nenorociri, necazuri şi alte plăgi şi pedepse trimise de la Dumnezeu pentru păcatele lor. Profeţii, preoţii şi regii se puneau atunci în fruntea poporului şi se rugau cu toţii pentru dumnezeiasca iertare şi împăcare cu Dumnezeu.
O vreme de pedeapsă cerească trăim şi noi. De ani de zile trecem dintr-un necaz într‑altul şi dintr-o plagă în alta. Ca odinioară israelitenii, să ne întoarcem către Dumnezeu cu rugăciuni, rugându-ne şi noi cu cuvintele proorocilor:
„Mâniatu-Te-ai pe noi, Doamne, pentru că am păcătuit. Făcutu-ne-am toţi necuraţi şi dreptatea noastră ca o cârpă mânjită. Toţi ne‑am vestejit şi am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre. Nu este cel care să cheme numele Tău sau care să se alipească de Tine, că ai întors faţa Ta de la noi şi ne-ai dat pe noi să pierim pentru fărădelegile noastre. Şi acum, Doamne, Tatăl nostru eşti; iar noi tină, lucrul mâinilor Tale, toţi. Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, că poporul Tău suntem cu toţii“ (Isaia 64, 5-9).
„Păcătuit-am, păcătuit-am, de aceea izbăvirea este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată întunericul“ (Isaia 59, 9). „Aşteptat-am pacea, dar nici un bine nu ne-a venit“ (Ier. 14, 19). „Bâjbâim ca nişte orbi de-alungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua la amiază ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca morţi. Mormăim ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea şi nu este, căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră“ (Isaia 59, 10-12).
„Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut. De la cel mic până la cel mare, de la profet până la preot, toţi am făcut fărădelegi“ (Ier. 6, 13).
Greşit-am, nelegiuit-am, făcut-am necurăţie… Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut… Nu este cine să facă judecată şi dreptate, nu este până la unul… Încuiat-am îndurările Tale şi iubirea Ta de oameni… Tu eşti bun, dar noi am făcut fărădelege… Tu eşti îndelung-răbdător, iar noi vrednici de bătăi… Puţin am fost bătuţi pentru cele ce am făcut. Tu eşti înfricoşat, cine Îţi va putea sta împotrivă?… De vei încuia cerul, cine va putea suferi?…
Uşor este înaintea ochilor Tăi a face săraci sau a îmbogăţi, a face viu sau a omorî, a răni sau a tămădui… Tu Te-ai mâniat, iar noi am greşit, zicea oarecine dintre cei de demult, mărturisindu-se, iar noi, împotrivă, vreme este a zice: noi am greşit şi Tu Te-ai mâniat… Pentru aceasta întors-ai faţa Ta de la noi.
Ci încetează, Doamne, slăbeşte, Doamne, milostiveşte-Te, Doamne, şi nu Te mânia pe noi până în sfârşit pentru fărădelegile noastre… Ceartă-ne pe noi cu bunătatea Ta, iar nu cu mânia Ta… Plecând genunchii inimilor noastre, Te rugăm cu deadinsul, încetează bătaia mâniei Tale ca şi de demult, în zilele lui David, măcar că noi nu arătăm asemenea căinţă… că mila Ta este negrăită şi iubirea Ta de oameni nemăsurată. (Din rugăciunea ce se citeşte la Litie)
„Veniţi să ne întoarcem către Dumnezeu, căci El ne‑a rănit şi tot El ne va vindeca. El ne-a lovit şi El ne va tămădui. El într-o zi-două ne va vindeca şi a treia zi ne va scula“ (Osea 6, 1-2).
„Domnul este drept, căci ne-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui“ (Plângeri 1, 18).
„Aşa zice Domnul: Întoarceţi-vă către Mine şi Eu Mă voi întoarce către voi“ (Maleahi 3, 7). „Întoarceţi-vă către Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu tânguire. Rupeţi‑vă inima, şi nu veşmintele voastre şi întoarceţi-vă către Mine“ (Ioil 2, 12-13). „Ca pe un copil pe care-l mângâie mama sa, aşa vă voi mângâia“ (Isaia 66, 13).
Trăim vremuri biblice / preot Iosif Trifa. – Ed. a 3-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000
