Pentru prima data se cântă cântarea Mai lăngă Domnul meu (Un cântec preadulce).
«Mai lângă Domnul meu » – tema principală a Adunării de Tineret, din februarie de la Sibiu
După cum deja se organizează an de an și anul acesta se va ține în Aula Casei Oastei din Sibiu, Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiția marilor adunări ce se desfășoară la Sibiu. Pentru a vă introduce în atmosfera acestei sărbători, vă propunem în după-amiaza zilei de sâmbătă 10 februarie, începând cu ora 14:00, o Adunare de Tineret având ca temă principală: «Mai lângă Domnul meu »
Bibliografie:
«Mai lângă Domnul meu » – autor: Părintele Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu.
mai multe detalii aici
* * *
Duminecă, în 2 Februarie, praznicul Întâmpinării Domnului, a fost aici la Sibiu o măreață serbare a Oastei Domnului. Pe această zi se staverise o întâlnire și petrecere în Domnul a Oastei din com. Sadu cu cea din Sibiu.
Această întâlnire a fost o măreață serbare. Ea a decurs astfel:
Duminecă dimineața au sosit frații noștri ostași dela Sadu cu un autobuz special (20 persoane; cât au putut încăpea). Ne-am prezintat apoi în corpore la sf. slujbă din Catedrală. După slujbă, ne-am adunat în odăile dela redacția foilor. Venise și un public numeros.
Adunarea s-a deschis cu cântarea rugăciunii Împărate ceresc. A luat apoi cuvântul părintele I. Trifa, salutând pe frații dela Sadu și pe vrednicul lor conducător, cantorul N. Cimpoca. ”În lupta noastră cea sufletească — a spus într’altele, mai departe părintele Trifa — întâlnirile și petrecerile noastre în Domnul, își au cea mai mare însemnătate. Noi am stăruit mult pentru ele și toți cei cari le-au făcut, au secerat pe urma lor cele mai frumoase roduri. Noi, aici la centru, n-am avut răgaz până acum să lucrăm și în direcția aceasta. Martor mi-e Domnul că a trebuit să stăm aplecați zi și noapte la masa aceasta de scris: ca să putem trimite muniție sufletească la fronturi (foi și cărți). Acum însă — oricât de ocupați am fi — a sosit vremea să pornim și noi și cu graiul viu — prin sate cu vestirea Oastei Domnului. Vom eși mai, întâi la Sadu, ca să întoarcem vizita fraților noștri, și apoi rând pe rând și prin alte comune pe unde avem soldați răzleți.”
În restul vorbirii, s-au arătat mai departe rosturile creștinești, bisericești și naționale ale Oastei Domnului (vom spicui mai târziu unele părți din această vorbire).
A urmat apoi o mișcătoare rugăciune de deschidere rostită de preotul Trifa, cu îngenunchere.
Corul orfanilor cântă apoi foarte frumos și mișcător cântările ”Deșteaptă-te creștine” și ”Pe al nostru steag e scris iubire”, pe 4 voci. Un mic orfan declamă frumos Oda celor din Oastea Domnului.
Vorbește apoi foarte frumos cantorul N. Cimpoca, exprimându-și bucuria pentru această întâlnire și stăruind asupra rosturilor ce le are Oastea Domnului pentru întărirea sf. Biserici și combaterea sectarismului.
Urmează apoi la rând frații dela Sadu, să ne cânte ceva căci de mult auzisem că știu cânta foarte frumos. Frații încep cu o cântare nouă. Cântă poezia ”Mai lângă Domnul meu, mai lângă El” (din cartea ”Mai lângă Domnul meu„) pe o melodie proprie, înălțătoare, duioasă și mișcătoare până la lacrimi. Auzindu-i mi-am zis îndată: iată ce Dascăl mare și minunat este Duhul sfânt. O altă cântare: Pilda cu cele 10 fecioare (poezia făcută de N. Cimpoca) este o surprindere și mai mare. O cântă pe o melodie atât de frumoasă și duioasă încât observ lacrimi aproape în ochii tuturor ascultătorilor.
Urmează apoi micul nostru ostaș dela Sadu, Ioan N. Hanea, despre care am scris prin ”Lumina Satelor„ (dându-i și chipul). Declamă admirabil poeziile Mama și Pilda cu pomul, scrise de N. Cimpoca.
Corul orfanilor cântă pe 4 voci o altă cântare și un orfan declamă poezia Oda Oastei Domnului. Foarte frumos declamă fetița cantorului ostaș Ivan Boletă, al doilea conducător al Oastei din Sadu. Cantorul Boletă — un foarte bun cântăreț — cântă alături de soția Iui, iar fetița lor declamă. Ce lucru frumos !
Părintele Trifa tâlcuește apoi evanghelia praznicului în legătură cu Oastea Domnului și cu ”aflarea” Mântuitorului, încheiând cu o mișcătoare rugăciune, în genunchi.
Urmează apoi perândându-se, cântări, tâlcuiri, declamări, până la orele 1 când se încheie adunarea pentru a se continua după amiazi. Ostașilor li se servește o masă. În decurs, se vizitează magaziile ”Oastei Domnului”, pline cu muniție sufletească pentru fronturi: ”puști”, ”bombe”, ”șrapnele”, ”gloanțe” etc. Câțiva trec drumul să vadă și ”tunul” nostru cel mare.
În numărul viitor vom raporta despre decursul adunării de după amiazi și hotărârile cari s-au luat. Deocamdată vom spune aici numai atât; a fost o serbare înălțătoare ce a întrecut toate așteptările.
Din foaia Oastea Domnului, 1930 (Anul 1) 9 Februarie / nr. 7
