I Petru 1, 4
Precum o mamă iubitoare strânge în lada de zestre a fiicei sale cele mai frumoase lucruri şi le păstrează sub cheia ei, în cea mai ascunsă grijă iubitoare, pregătite pentru ziua nunţii fetei, tot aşa face Hristos pentru noi. O moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, adăugată, îmbunătăţită şi înfrumuseţată neîncetat este aceea pe care Hristos o păstrează în ceruri pentru ca să ne-o arate şi să ne-o dea în clipa Sărbătorii fericite a unirii noastre desăvârşite şi veşnice cu El în locaşurile cereşti. Şi – cum mama înţeleaptă şi iubitoare nu-i dă pe mâini fiicei sale zestrea mai înainte de nunta sa, fiindcă ar strica-o şi ar risipi-o – tot aşa Domnul ne păstrează în chiar grija Sa sfântă avuţia pe care ne-a pregătit-o El. Şi, cum mama bucuroasă şi fericită îi vorbeşte doar din când în când fiicei sale sau îi arată câte ceva din frumuseţile şi bogăţiile ei, tot aşa Domnul nostru Preaiubit ne descoperă prin unele din cuvintele Sale şi ne face să trăim în unele din clipele vieţii noastre frumuseţile şi bogăţiile de har pe care ni le-a pregătit. Şi cu care ne aşteaptă la capătul anilor noştri de slujire în munca Lui. Numai la sosirea zilei pentru care ni le-a pregătit le vom vedea şi le vom primi cu adevărat . Şi, precum o fiică este ascultătoare, credincioasă şi recunoscătoare mamei sale pentru dragostea şi grija pe care, cu înţelepciune şi cu bunătate nesfârşită, i-o arată şi cum ea se străduieşte neîncetat să-i împlinească orice dorinţă şi orice cuvânt al mamei sale, spre a-i arăta că se sileşte să fie vrednică de tot ce i-a pregătit, tot aşa şi noi ar trebui cu un suflet plin de bucurie să-L iubim şi să-L ascultăm pe Iisus Hristos Domnul nostru. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. Şi acest Cuvânt este Testamentul pe care El ni l-a dat nouă în mână, ca să fim siguri că avem o nebănuită avuţie păstrată Acolo la El; numai noi să ne dăm toate silinţele să ajungem cu bine la ea.
Slavă, mulţumire şi recunoştinţă veşnic plină de iubire Îţi datorăm noi din tot sufletul nostru, Doamne Iisuse, Care Te-ai dus înaintea noastră ca să ne pregăteşti acolo o negrăită şi strălucită moştenire… Plini de dorinţa de a o vedea, tânjim încă departe, lucrând şi ostenindu‑ne prin arşiţa vieţii acesteia pentru ea. Dar slavă Ţie că în curând va veni clipa când ne vei chema să ne-o dai… Te rugăm, ajută-ne să umblăm, să lucrăm şi să sfârşim în aşa fel, încât să ne-o poţi da şi să ne-o putem primi cu vrednicie. Amin.
Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
