Când avem timpul în faţa noastră, facem nenumărate planuri, care de care mai bogate şi mai felurite. Ni se pare că vom putea reuşi tot ceea ce gândim. Într-o oarecare măsură, este posibilă împlinirea acestor planuri, mai ales dacă la întocmirea lor ţinem seamă de condiţiile reale pe care le avem la dispoziţie pentru îndeplinirea scopului ales, însă nu întotdeauna realizarea corectă din trecut poate servi ca premisă adevărată pentru reuşite de aceleaşi dimensiuni, în viitor.
Un program, oricât de simplu, chiar dacă a fost respectat cu stricteţe multă vreme, poate fi uitat şi neglijat în totalitate atunci când lipseşte verificarea însuşirii lui în mod practic. Schimbarea activităţilor ritmice, a locului şi locuinţei, a mediului, a cercului de prieteni, a preocupărilor etc. de cele mai multe ori conduc la neglijarea unui program duhovnicesc respectat altădată. Şi, uneori, ajungem să ne pomenim, la sfârşitul unei săptămâni, în care să nu ne aducem aminte să fi rostit măcar rugăciunea „Tatăl nostru“.
Iată deci cât de important este să începem fiecare lucru cu rugăciune, ca să nu uităm de ea şi să avem totdeauna binecuvântarea pe care o aduce în toate.
Constantin AFRĂSILOAIA, Podoleni – Neamţ
