de la sfârşitul unei adunări de botez de la Ighiel – anii ’70
(…) Mântuirea şi salvarea sufletelor care au stat în faţa Ta şi în faţa cuvintelor Tale atât măreţe şi atât de scumpe, Doamne.
Îţi mulţumim că ne-ai învrednicit să ne vedem unii cu alţii. Îţi mulţumim că ne-ai învrednicit nu să venim cu alte scopuri aici, ci cu scopul de a duce vestea cea bună, cu scopul de a duce veşti bune pentru copiii Tăi, pentru cei care se încred în Tine, pentru cei pe care Tu Ţi i-ai ales şi i-ai pus de-o parte pentru Tine. Ajută-ne să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea Ta, într‑un chip vrednic de Evanghelia Ta, Doamne. Să faci Tu ca întâlnirea noastră din locul acesta să fie o pricină de fericire, de mângâiere şi de mântuire pentru fiecare dintre noi.
Binecuvântează-i pe fraţii noştri iubiţi şi adunarea de-aici, din Ighiel. Doamne, dă-le Tu înţelepciune şi pricepere, şi dragoste şi fă-i să fie în starea celor cinci fecioare înţelepte, Doamne. Ajută-le să lase totul pentru Tine până când încă nu-i prea târziu. Trăim în ajunul venirii Tale, Doamne. Tu eşti gata să vii, să-i iei pe ai Tăi la Tine, să-i scuteşti de ceasul încercării care are să încerce pe locuitorii pământului. Ajută-ne să fim şi noi printre cei pe care Tu îi vei duce acasă la Tine şi-i scuteşti de aceste necazuri de pe pământ.
Doamne, Mântuitorule scump şi iubit, Îţi mulţumim că ai suferit ocara, dispreţul, batjocura, chinul şi moartea pentru fărădelegile şi păcatele noastre, Doamne. Noi nu vrem să ştim şi nu vrem să cunoaştem pe nimeni şi nimic, decât numai pe Tine. Pe Tine, Acela care ai dreptul asupra noastră, pentru că Tu ai plătit preţul pentru noi.
Binecuvântează-le pe samaritencele acestea. Fă ca surorile noastre, fiecare dintre ele să fie o samariteancă; fiecare să fie ca Lidia, care, atunci când a auzit Cuvântul, a spus către apostoli: „Dacă mă socotiţi vrednică, intraţi în casa mea”. Doamne, fă-le vrednice pe surorile noastre de harul, de binecuvântarea Ta, de Cuvântul Tău, care este viu şi puternic. Fă-le vrednice de mântuire, Doamne, şi trezeşte-le. Şi trezeşte-i şi pe fraţii noştri iubiţi de-aici, cu care Tu ne-ai învrednicit să ne răcorim inimile şi sufletele, Doamne. Mă bucur că m-am răcorit atât de mult în mijlocul lor. Am simţit într-adevăr mâna şi ajutorul Tău. Cuvântul Tău este o lumină care luminează şi care încălzeşte aşa cum i-ai încălzit pe cei doi în drum spre Emaus, Doamne, care spuneau: „Nu ne ardea inimile în noi când ne vorbea pe drum? Şi noi nu L-am cunoscut!”. Doamne, şi de data aceasta Tu ai făcut să ardă inimile în noi – Îţi mulţumim! – prin cuvintele Tale pline de viaţă, prin cuvintele Tale pline de putere, Doamne.
Deci, Te rugăm să binecuvântezi această cetate şi pe sufletele care locuiesc aici. Şi să ne ajuţi ca, dacă până acuma nu Te-am ascultat pe Tine, puţinele zile pe care le mai avem de trăit pe meleagurile acestea, Doamne, să le putem trăi după sfântă voia Ta. Unii dintre noi suntem bătrâni, suntem gata de-a pleca de pe pământul acesta. Te rugăm, ajută-ne ca din toată inima să Te urmăm pe Tine. Să lăsăm totul pentru Tine, Doamne. Şi, dacă Tu ne-ai învrednicit ca să fim conştienţi până acum, să putem să judecăm între stânga şi dreapta, între lumină şi întuneric, ajută-ne ca, puţinele zile pe care le mai avem de trăit, să le trăim după slava şi voia Ta veşnică.
Ne încredinţăm în mâinile Tale toate planurile şi gândurile noastre. Slăbiciunile, abaterile, scăderile şi golurile noastre, pe care nu le poate umple nimeni, decât numai Tu. Doamne, Tu ştii că, în călătoria noastră, noi nu ne putem adresa nimănui cu starea noastră de faţă, decât numai Ţie. Tu ne cunoşti şi ştii, Doamne, că noi ne-am încredinţat viaţa în mâna Ta şi nu dorim, Doamne, să fim călăuziţi de nimeni şi de nimic, nici de firea pământească, numai de Tine. Ajută-ne! Cum i-ai călăuzit pe cei doi spre Emaus şi pe sluga Ta Iosif, Doamne, călăuzeşte-ne şi pe noi. Şi ajută-ne ca, dacă aici nu ne vom mai întâlni, să ne putem întâlni acolo Acasă la Tine. Acolo unde Tu ai spus: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie, împreună cu Mine, şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.
Domnul şi Dumnezeul nostru, Te rugăm pentru fratele Traian… Pentru toţi fraţii noştri de pretutindeni, Doamne, să-i binecuvântezi Tu, să le dai Tu putere ca, ori de câte ori deschid gura, să li se dea cuvânt din partea Ta, Doamne, ca să poată vesti Evanghelia fără piedici.
Te rugăm din toată inima, Doamne, ca să aduci Tu libertatea Cuvântului Tău când găseşti Tu cu cale. Ca din nou să putem să Te mărturisim pe Tine cu orice preţ. Şi să ne ajuţi, Doamne, să nu fim numai căldicei pentru Tine, ci să fim în clocot pentru Tine şi pentru Evanghelia Ta. Şi să fim gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Ajută-ne, Doamne, să nu ne uităm înapoi – cum ai spus Tu – ca femeia lui Lot. Căci Tu ai spus că: „cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu”. Ajută-ne să fim nişte oameni destoinici, nişte lucrători în ogorul Tău. Doamne, să fim gata şi pentru plug, şi pentru jertfă.
Îndură-Te de noi şi nu ne lăsa să şovăim şi nu ne lăsa să ne abatem nici la stânga, nici la dreapta, Doamne. Ci să privim la înaintaşii noştri; şi, mai mult ca la oricine, să privim la Tine, la ocara, dispreţul, batjocura pe care le-ai suferit din pricina fărădelegilor şi păcatelor noastre.
Deci, Te rugăm să rămâi şi cu noi, şi cu fraţii. Te rugăm pentru fraţii noştri scumpi şi iubiţi, pe care nu vrem să-i uităm niciodată şi care sunt pe patul de suferinţă, Doamne, care au nevoie şi lipsă de ajutorul şi de mâna Ta. Doamne, dă-le răbdare să nu cârtească în faţa suferinţelor şi curăţă Tu zgura din viaţa noastră, ca să rămână aurul curat, să fim într-adevăr gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Să ne punem şi noi viaţa în joc, cum Ţi-ai pus‑o Tu pentru noi.
Pentru toate să fii lăudat şi slăvit, Tatăl nostru, împreună cu Domnul Iisus şi cu Duhul Sfânt. Amin.
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 5
