O schimbare totală

Iar când cea mai grea încercare ar sfărâma totul în viaţa sa, credinciosul poate totuşi spune cu o deplină şi liniştită nădejde şi încredere în Dumnezeul său: „Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine ce am dorit pe pământ? Stinsu-s-au inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele, şi partea mea, Dumnezeule, în veac“ (Ps. 42, 24-25).

 În prigonire – bucurie

Când copilul lui Dumnezeu trece prin prigoniri, ocări şi batjocuri pentru Numele lui Hristos, nu-şi pierde cumpătul şi nu se necăjeşte. Privind la Stăpânul său, Îl vede cum, aici pe pământ, a fost dispreţuit şi ocărât de oameni, batjocorit şi răstignit între tâlhari, fără să se împotrivească, fără să strige, El suferă, tace şi se roagă pentru vrăjmaşii Săi… Şi credinciosul şi-aduce aminte că el a spus demult alor Săi: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. (…) Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni. (…) Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.“ (Ioan 15, 18-20; 16, 2-3).

Mântuitorul a spus alor Săi, care au de pătimit pentru El: „Ferice de voi! (…) Bucuraţi‑vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri!“ (Matei 5, 10-12). Bucuraţi-vă – scrie şi Apostolul Petru – întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui! Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul Slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Dacă cineva suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta (I Petru 4, 12-16). Da! „Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, căci şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să păşiţi pe urmele Lui“ (I Petru 2, 21). „Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi suferiţi pentru El“ (Filip. 1, 29).

Credinciosul ştie că prin multe necazuri trebuie să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, de aceea, întărindu-se în Mântuitorul său, Care i-a spus să îndrăznească (Ioan 16, 33), îşi încredinţează sufletul credinciosului Ziditor, făcând ceea ce este bine (I Petru 4, 19). ( va urma)

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)