De ce spune Mântuitorul: Astăzi s-a făcut mântuirea casei acesteia? Pentru că Zaheu a intrat în pocăinţă, în procesul în care a fost gata să renunţe la ceea ce era vremelnic, la ceea ce iubea înainte… Stăm şi privim la Zaheu, dar ne dăm seama că şi noi toţi trebuie să fim un Zaheu şi ne întrebăm în sufletul nostru: Oare, sunt eu un Zaheu? Dar, oare, cum ne dăm seama de asta? Păi, dacă L-am chemat în viaţa noastră, dacă L-am adus în casa noastră, în familia noastră, dacă suntem hotărâţi să-L slujim pe Hristos, şi nu lucrurile vremelnice ale acestei lumi, nu i-a fost uşor lui Zaheu să facă toate acestea. (…)
Momentul acesta din viaţa lui Zaheu ne arată că orice întâlnire cu Hristos – şi întâlnire pe care noi o avem în Potir, în Împărtăşanie –, orice întâlnire cu Hristos trebuie să ne schimbe, într-un fel sau altul, să intrăm în procesul acesta de pocăinţă al vieţii noastre. Cum a făcut şi el. Ne învaţă Sfinţii Părinţi să punem început bun în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi poate ne gândim că am pus cândva acest început bun, ne-am hotărât cândva şi că e suficient, nu mai trebuie să mai facem aceasta. Dar, iubiţii mei, nu-i suficient. Amintiţi-vă de Sfântul Apostol Pavel, care spune: Vreau să fac binele, şi iată că fac răul… El, marele Sfânt Pavel, spune aceste lucruri, cel care s-a întâlnit cu Mântuitorul Hristos pe drumul Damascului. Iată, o altă întâlnire cu Domnul Iisus! Dar şi el şi-a dat seama că era nevoie mereu şi mereu să rămână în starea aceasta de pocăinţă înaintea lui Dumnezeu. Pentru că doar aşa putem să ajungem în mântuirea de care se vorbeşte aici: doar dacă rămânem mereu în pocăinţă… Altfel nu putem. (…)
Suntem chemaţi să ne facem partea noastră, să fim un Zaheu care Îl chemăm pe Domnul Hristos cu toată sinceritatea inimii, pentru că Dumnezeu ne ştie pe fiecare pe nume şi spune cu acelaşi apăs ca şi atunci, în ziua aceea călduroasă, când i-a spus lui Zaheu: Astăzi în casa ta trebuie să rămân… Şi această bucurie extraordinară pe care a avut-o Zaheu să putem să o avem şi noi. Că nu putem pleca trişti de la sfânta biserică; nu putem pleca trişti de la rugăciune, dacă stăm aşa cum a stat Zaheu în prezenţa lui Dumnezeu. Trebuie să plecăm bucuroşi că am avut parte să stăm la masă…, să stăm înaintea Cuvântului, am avut parte să stăm în rugăciune cu Fiul lui Dumnezeu. Să ne ajute Domnul la aceasta şi să ne dea gândul acesta de a-L chema şi de a rămâne cu El până la capătul vieţii noastre. Amin.”
Pr. Florin Miholca
