Meditaţii

Oastea Domnului este legată cu toate firele ei de Sfânta Biserică

„Iubiţii mei! – folosesc acest prilej ca să spun şi de aici, din capitala ţării, ceea ce am spus şi am scris de atâtea ori: Oastea Domnului este legată cu toate firele ei de Sfânta Biserică. Ea s-a înfiripat în cadrul Bisericii şi lucrează în cadrul Bisericii. Noi luptăm pentru ceea ce se cheamă Biserica cea vie şi luptătoare. Să facem din fiecare membru al Bisericii un membru viu şi luptător.

Eu stau în faţa lui Dumnezeu cu conştiinţa curată că am făcut Bisericii mele cel mai mare bine ce i-l puteam face.

Sunt şi eu un umil slujitor al Bisericii în care Domnul m-a învrednicit să-I slujesc. Ce slujbă grea şi plină de o grozavă răspundere este şi aceasta! Şi eu mă bucur că sporeşte ceata fraţilor care ne jertfim în slujba aceasta. Eu mă bucur că se fac şi aici tabere. Căci ceata slujitorului Domnului şi Bisericii Lui nu este ceata leneşilor, ci ceata lucrătorilor. Nu este ceata trântorilor, ci este ceata albinelor. Nu este ceata «funcţionarilor», ci ceata misionarilor. Ceata slujitorilor Bisericii nu este ceata «fariseilor şi cărturarilor» care păzesc «litera», ascund «cheia cunoştinţei» şi «omoară proorocii», ci este ceata apostolilor şi mucenicilor, este ceata celor care fac apostolie şi jertfă pentru Biserica lui Hristos. Iar dacă cei dintâi fac pe «apărătorii Bisericii» şi acuzatorii celorlalţi, cu atât mai rău.

Mă bucur, iubiţii mei, de avântul pe care l-a luat Oastea Domnului la Bucureşti. Mă bucur şi mulţumesc pentru ajutorul ce ni s-a dat. În drumul nostru prin «pustie», spre Canaan, aveam lipsă de ajutor, şi, iată, Domnul ni l-a trimis.

De încheiere, iubiţii mei fraţi, ce v-aş putea spune altceva decât ceea ce le-am spus de atâtea ori şi fraţilor de la Sibiu: N-am avut de gând să ştiu între voi nimic altceva decât pe Iisus cel Răstignit (cf. I Cor. 2, 2). Aceasta este comoara noastră, aceasta este puterea noastră, aceasta este biruinţa noastră. Până Îl avem între noi şi în noi pe Iisus cel Răstignit, avem totul.

Când L-am pierdut pe El, am pierdut totul.

Toate silinţele noastre să fie strânse mereu în acest punct: să-L avem pe Iisus cel Răstignit… să nu-L pierdem pe Iisus cel Răstignit! Să nu pierdem miezul ca să rămânem cu «găocile». Să nu pierdem duhul, ca să rămânem cu litera…”

«Oastea Domnului» nr. 51, din 18 dec. 1932

Părintele Iosif Trifa

un cuvânt testamentar pe care l-a rostit Părintele Iosif în mijlocul unei adunări sărbătoreşti, întrunită cu ocazia venirii sale în mijlocul fraţilor din Bucureşti, în ziua de 2 dec. 1932.