Suflete bune și miloase, suflete de elită s- au înrolat într-o armată sfântă în ,,Oastea Domnului” pentru a ajuta în numele lui Hristos pe aproapele căzut în lipsuri şi mizerii materiale, dar mai ales în mizerii morale.
Ostaşii acestei armate fac parte din diferite straturi sociale, sunt de diferite vârste. Cu toţii au însă, în această armată, unul și acelaș grad. Preasfântul arhimandrit e ,,frate” cu umilul zidar; neînsemnata figură a unei sătence e soră cu înțeleptul poet- cărturar. Pe toți îi însufleţeşte unul și acelaş ideal, cu toții sunt supuşi unuia și aceluiaş crez: ,,mântuirea prin credință a celor căzuţi”.
,,Privilegiaţi ai acestei lumi”, spune glasul armatei şi al milei, ajutați pe oropsiții acestei lumi. Aduceți-le cuvântul lui Hristos care mângâie şi mântuieşte”.
Această chemare a fost rostită pentru prima oară, acum câțiva ani, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Numai o mână de oameni s-a grăbit la început să răspundă apelului său. Dar astăzi
armata sfântă și vie a bisericii lui Hristos şi-a înmulțit rândurile înmiit, şi-a trimes solii în lumea întreagă şi şi-a creiat legiuni în fiecare colț, unde e cuibărit românismul.
Câte 70-80 de ostaşi atât cât intră într- unul sau două autobuze pornesc aproape în fiecare săptămână, călăuziți de vreun preot fruntaș, cu steagul ,,Oastei Domnului” în frunte, pentru a duce în vreun sat sau târg cărți și cuvinte sfinte cari mângâie şi înalță sufletele.
Patrulele duhovniceşti colindă spitalele, închisorile, azilurile, fabricile şi marile magazine,
aducând cu ele pace şi linişte, celor cari ştiu să asculte cuvântul evangheliei.
Câteva tinere fete ridicate din cea mai neagră mocirlă și adăpostite într-un cămin al Amicelor Tinerelor Fete, mi-au vorbit de ostaşii Domnului, ca de nişte adevărați trimişi ai Celui de Sus, mi-au descris vizita lor, ca pe o mare sărbătoare: ,,Câțiva ostaşi vin odată pe săptămână la noi. Ne citesc din evanghelie; ne arată prin vorbe bune şi îngăduitoare care e calea cea bună; ne împart cărți cu rugăciuni şi poveşti sfinte. Apoi cântăm şi noi cu ostaşii cântece de slavă lui Hristos, cântece pe care Domnul nu se poate să nu le audă. După ce vom fi din nou pe calea cea bună, după ce ne vom spovedi şi ne vom împărtăşi, vom depune și noi jurământul de ostaşe…”
În afara bisericii, ostaşii Domnului se adună de două ori pe săptămână, Joia şi Sâmbăta, pentru a asculta împreună cuvântări şi cântece evlavioase şi pentru a urmări programul activității oastei sfinte.
Părintele Ouatu, vrednicul conducător al ostaşilor din Capitală, şi purtător de cuvânt al preotului Trifa, îşi închină toate mijloacele morale și materiale acestei opere înalte. I-am urmărit în câteva zile activitatea însufleţită de marea sa credință: ,,Acum două Duminici am fost la Văcărești; am împărţit cărți celor cari n-veau voie să părăsească celulele: cu ceilalți am făcut rugăciuni și am cântat cântece evlavioase.
Marţi seara am fost cu o patrulă la un azil.
- Dar ultima Duminică?
- Am fost la țară să sfințim un steag al oastei localnice.
- Dar Joi?
- De Sf. Nicolae? Am pornit cu ostaşii mei prin parohia mea, să adunăm daruri de Crăciun pentru cei săraci. Știți că Sf. Nicolae e patronul săracilor…
- Dar Sâmbătă?
- Cu altă patrulă ne-am dus la căpătâiul unui bolnav să-l ajutăm cu ceva merinde, doctorii şi mai ales cu vorba sfântă”.
Mai în toate zilele săptămânii ostaşii armatei Domnului caută ca măcar cu o vorbă, cu o faptă cât de măruntă, să urmeze învăţătura lui Hristos, fie că se adună câte 70-80 de sate într-o grandioasă şi pioasă adunare, fie că pornesc într-o mică patrulă să ducă mângâiere unui bolnav.
I. Lc.
Articol din ,,ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNĂ” din anul 1934, pag. 476
