Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home OMENIREA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ (II)

OMENIREA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ (II)

OMENIREA ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ (II)

din vorbirea fratelui Ioan Voina
de la o adunare de botez de la Ighiel – anii ’70

Dacă El va sta în picioare, cine va fi acela care va putea să stea în faţa Lui? Cum spune psalmistul în Psalmul 1: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori. Ci îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care îşi dă roada la vremea sa, ale cărui frunze nu se veştejesc. Tot ce începe duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi. (Aici am vrut să ajung.) Ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot să-şi ţină capul sus în ziua judecăţii”. Fraţii mei, cum vom sta noi în faţa lui Dumnezeu când noi am avut o chemare deosebită, când am avut o învăţătură deosebită în Lucrarea aceasta? Nu s-a găsit în învăţătura Lucrării acesteia – pe care o cunoaşteţi fie din cărţile Părintelui Iosif şi ale fratelui Marini, fie din ale fratelui Dorz, fie de prin foile «Isus Biruitorul» şi «Viaţa creştină», şi «Oastea Domnului» –, nu vă aduceţi aminte că nu s-a putut găsi în cărţile acestea şi în literatura aceasta nici un cuvânt care ar fi putut să ne ducă la prăpastie şi la prăpăd? Ci în totul au fost lucruri minunate pentru mântuirea noastră. Nici o lucrare nu s-a găsit să aibă o astfel de învăţătură, atât de minunată.

Şi, dacă învăţătura a fost bună, noi ne uităm şi la înaintaşii noştri, care au sfârşit în felul acesta, iubiţii mei. Care au avut pe inimă lucrarea Apostolului Pavel, care a fost cel mai devotat copil al lui Dumnezeu. Deşi altă dată a fost prigonitor, a ajuns cel mai devotat copil al lui Dumnezeu şi a făcut o lucrare în chip deosebit şi în chip minunat. El n-a vrut să cunoască pe nimeni şi nimic, decât pe Iisus şi pe El răstignit.

Şi Lucrarea aceasta în care ne-am trezit noi a fost lucrarea Apostolului Pavel. Da!

Deci, ne bucurăm din toată inima şi din tot sufletul că învăţătura a fost şi a rămas bună. Dar este ceva de dorit, iubiţii mei, cum spune Apostolul Pavel: „Spre ruşinea voastră o spun, fraţilor, căci sunt unii dintre voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu”.

Iubiţii mei, cum am spus mai înainte, adunarea e împărţită în două. Să ne dăm silinţa să fim dintre aceia care sunt sinceri pentru mântuirea lor! Să ne dăm silinţa să fim dintre aceia care fiecare se cunoaşte şi-şi cunoaşte starea în care se află. E una când ai păcătuit fără voie şi alta când ai păcătuit cu voia: învoindu-te soţie cu bărbatul şi bărbatule cu soţia, şi… cu doctorul, şi cu moaşa, şi… aşa mai de parte. Gândiţi-vă, fraţii mei! Gândiţi-vă, că s-a strecurat vrăjmaşul aici şi a lucrat…

[Însă Domnul] Şi-a câştigat atâtea suflete, cum zice Cuvântul lui Dumnezeu acolo către Biserica din Sardes: „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici”. Erau numai câteva nume, iubiţii mei! Numai câteva nume care nu şi‑au mânjit hainele. Au avut haine, [dar] nu le-au mânjit. Şi noi am primit o haină atunci când am fost chemaţi. De ce spune Apostolul Pavel: „Să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o”? Să nu ne trezim odată că am alunecat şi ne-am mânjit hainele pe care le-am primit din partea lui Dumnezeu, haina mântuirii. Ştiţi bine că cele zece fecioare au fost împărţite în două. Deşi erau credincioase, aveau şi ele candelă. Şi ştiţi bine că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. [Eşti vrăjmaş cu Dumnezeu] dacă ai luat contact cu lumea şi ai început să primeşti din partea lumii lucrurile pe care le face lumea (să faci avort, să-ţi omori copiii în pântece şi aşa mai departe), fără să-ţi dai seama că tu ai avut o chemare deosebită, ai avut o învăţătură pe care, [urmând-o], nici­odată n-ai fi putut greşi, o învăţătură pe care ai primit-o din partea aleşilor lui Dumnezeu care au sfârşit aşa.

N-aş vrea să trec aşa uşor peste aceste lucruri. Să se gândească fiecare la starea lui. Şi, dacă are puterea, în seara aceasta, să răspundă în faţa Cuvântului şi să se cerceteze, cum spune Apostol Petru în A Doua sa Epistolă, la capitolul 3: „Aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări”.

Am dori din toată inima şi din tot sufletul, fraţii mei, să nu ne trezim odată în faţa unei uşi închise sau în faţa unor cuvinte care să ne spună: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul de veci. Nu vă cunosc de unde sunteţi!”…

 va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!