Viața noastră spirituală, trebuie să ducă la împlinirea misiunii noatre pe acest pământ, adică la aflarea, primirea și vestirea lui Hristos Cel ce a murit pe Cruce pentru pacatele noastre și CARE ne-a întâlnit pe lumea aceasta de folos spre mântuire. Viata spirituală nu trebuie să credem că este un cumul, un bagaj de cunoștințe extraordinar, cu care noi ne prezentăm în fața lumii sau a sinelui nostru. Nu! Viața spirituală trebuie să fie o stare de sfințenie, de cumințenie în Hristos și în Biserică. Această stare de spirit poate fi afectată când urechile noastre aud cuvinte care nu vin din CER și care nu aduc, nu crează pacea dată nouă de Domnul Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre. Cuvintele pe care le aud sau le rostesc rămân în mintea noastră o vreme și ne încurcă, ne bulversează dacă nu sunt transmise din inimă și în numele iubirii care pe toate le suferă. Lucrarea sfânta și îndumnezeitoare a Oastei Domnului, a adus în lumea noastră, prin Profetul vremurilor noastre, Părintele Iosif Trifa dimpreună cu toți cei împreună lucratori ai ei, un adevărat univers al vieții spirituale. Prin post, rugăciune și jertfire, Oastea Domnului a readus, a redeschis izvoarele Cincizecimii în Biserica și Neamul nostru românesc. Lucrarea Oastei Domnului s-a identificat dintru începuturi și până astăzi, ca făuritoare de Popor Ales care a condus și va conduce către Țara Făgăduinței pe toti cei ce vor și aleg, de îndată, să iasă din Egipt , din robia în care a peregrinat până la aflare lui Hristos Cel răstignit și vestit atât de frumos prin Lucrarea Oastei Domnului că în niciun al loc de pa fața pământului. NU! Nu se cuvine ca cei ce au fost odată ” ostași ” acuma, pe diferite argumente venite din raționamentul mintii lor, să aducă tulburarea.
NU despre binele mântuitor este vorba în aceste atitudini ci destre sinele răzvrătitor care iese cu aplomb și rănește pe cei ce stau cuminți în sihastria si bucuria Lucrarii sfinte a Oastei Domnului. Omul duhovnicesc are, trebuie să aibă proprietatea cuvintelor și implicit a duhului cuvintelor rostite, scrise sau gândite. Unde este smerenia celui care vrea să mărturisească? Un om credincios care trăiește ADEVARUL nu se tulbură dintr-o dată și nici nu exercită o presiune asupra celorlalți. Situatia frământărilor pe care le petrecem aduc direct sau indirect atingere vieții noastre spirituale. De aceea consider că ACUM este mai folositor a tăcea decât a scrie și a trâmbita. Aceasta deoarece NU se poate întrevedea Cuvântul Domnului prin aceste zgomote ale omului.
Într-adevăr, un întuneric apăsător și sumbru s-a așternut peste vremurile noastre. Pofta de ceartă și dispută ne face să nu mai constatăm acest pericol, pentru că dăm mai multă importanță nemulțumirii personale decât faptului că se poate crea o situație mult mai dramatică decât cea reclamată. Ca un îndrăgostit la prima vedere, de fapt spionare, în data de 12 Februarie 1989 la mormântul sfânt din cimitirul Dumbravei Sibiului, de Lucrarea Oastei Domnului, îmi permit să strig din toată ființa mea, către cei ce nu se roagă și nu meditează înainte de a „predica din amvonul lor”: fraților ACUM este momentul să fin uniți. ACUM este momentul să avem credința cea dintâi. ACUM , nu mai tarziu: Să stăm bine! Să stăm cu frică! Să luăm aminte!
Părintele Onu Constantin
