„Această zi a fost deosebită şi trebuie să-I mulțumim Domnului. Temele au fost destul de pretențioase şi au cerut multă osteneală: Geneza unui poet al lui Hristos şi celelalte titluri din cele cinci ale temei de azi. Adâncimea temelor nu poate fi acoperită într-un timp atât de scurt ca cel de azi. De aceea nu se poate trata o astfel de temă, cum e cea despre naşterea din nou, într-un mod superficial, ci foarte atent şi aşa încât, odată atins sensul tainei, el să devină şi mai adânc și mai nepătruns de către noi – şi mai taină, în care trebuie să intri iar şi iar”.
„Faptul că Oastea Domnului pune atât de mult accent pe naşterea din nou, care este, de fapt, accentul pe care îl pune şi Biserica şi Sf. Părinţi şi mistica ortodoxă; şi faptul că Oastea Domnului nu se dă înapoi să vorbească răspicat despre această taină trebuie să ne facă foarte serioşi în abordarea ei. Dacă am făcut legământ, asta nu înseamnă că noi am depăşit taina, adică nu mai este taină pentru noi. Ci, dimpotrivă, este mai mare taină”.
„Păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul împotriva evidenței, spunea odinioară un arhiereu. În vremea comunistă se spunea de către unii că Oastea Domnului nu mai există. Erau aprecieri împotriva evidenței. Şi despre fratele Traian se spunea că e un oarecare şi asta se spunea prin 1985. Şi acesta este păcat împotriva evidenţei. Căci cât era de mare fratele Traian în 1985, şi totuşi oamenii vremii aceleia socoteau că este un oarecare. Mai sunt şi azi unii chiar dintre cei ce-şi zic ostaşi şi care minimalizează lucrarea Oastei în Biserică. Aici ni s-a vorbit despre legământul fratelui Traian cu Părintele Iosif, pe care-l ţine până şi după mormânt. Nu trebuie să ne lăsăm seduşi de false oşti care minimalizează persoana şi gândirea fratelui Traian”.
,,Iubiţi tineri, să nu vă lăsați seduşi de cei care îl caricaturizează pe fratele Traian. Suntem chemați să aprofundăm cu adevărat opera fratelui Traian şi exemplul vieții lui. Ne-am dat seama azi, sărbătorindu-l pe fratele Traian, cât de puțin este o conferință pentru o temă ca aceasta. Poate ar fi trebuit ca măcar două zile să dureze această adunare…. Avem, din fericire, scrierile sale, pe care, pe vremuri, nu le aveam, sau nu le aveam toţi şi pe toate. Slavă Domnului pentru faptul că acum le avem! Suntem adânc mulțumitori pentru tot ceea ce Domnul ne-a dăruit în ziua aceasta!”
(«Iisus Biruitorul», 20/2014, p. 2)
(La Adunarea de Tineret pe Țară, Beiuş, 26 aprilie 2014)
Pr. Prof. Vasile Mihoc, din „Cuvinte ale credinței și ale bunei învățături”, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2015, pag 75-76.
