Multe sunt sărbătorile închinate Maicii Domnului şi în toate o cinstim cu deosebite cântări. În cântările pe care i le adresăm, o lăudăm după vrednicie cu cele mai frumoase apelative. În rugăciunile, acatistele şi paraclisele către Maica Domnului se află sute şi sute de asemănări, epitete, metafore, comparaţii care de care mai frumoase şi adevărate pentru aceea care L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos. Ele arată supracinstirea ce i se cuvine, precum şi felul în care suntem îndemnaţi să o facem.
Într-un Tropar al Născătoarei de Dumnezeu, din Paraclisul Maicii Domnului, primim îndemnul de a o cinsti pe Fecioara Maria pentru meritele ei deosebite, şi în special pentru acela de Izbăvitoare din blestemul morţii: „Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim”. Iar la Imnul Maicii Preacurate de la Utrenie primim provocarea preotului slujitor: „Pre Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim”. Iată doar unele din nenumărat de multele motive pentru care Biserica ne îndeamnă să o supracinstim cu multă evlavie pe Maica Domnului. m
De asemenea, în Minune şi taină – imne, colinde, cântece şi plângeri cu Maica Domnului, o minunată lucrare a fratelui Traian Dorz ce cuprinde laude închinate Maicii Preacurate, întâlnim o întreagă pleiadă de cuvinte gingaşe la adresa iubirii de Maică pe care aceasta o arată atât Fiului ei Preaiubit, precum şi celor care I-au primit Jertfa şi I-au îmbrăţişat iubirea Sa nemărginită faţă de noi. Despre această lucrare, fratele Traian Dorz scrie la începutul ei: „Toţi colaboratorii acestei lucrări – autorul versurilor, compozitorii frumoaselor melodii – sunt evlavioşii fii ai Oastei Domnului, care au pus în tot ce au lucrat cea mai frumoasă şi iubitoare cinstire din sufletele lor curate pentru Maica Domnului, care prin El este şi Maica noastră”. Cinstirea cu evlavie adusă Maicii Domnului se regăseşte în fiecare vers al acestei lucrări. Numai dacă cităm refrenul a două poezii ne vom umple de fericire ascultându-le: Fii binecuvântată, / Fecioară Preacurată, / Minune şi Taină şi-Altar, / tu, Maica Eternului Har (în poezia Minune şi Taină); şi: Tu ai fost aleasă / Cerului Mireasă, / Duhului Altar / şi Iubirii Har (în poezia Binecuvântare ţie). Iar Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae a spus despre imnele din Minune şi taină: „N-am întâlnit nicăieri descrisă atât de minunat duioşia dragostei ei de Maică. Ea trezeşte în cei ce citesc cântările acestea o vibraţie până la lacrimi” (op. cit., Cuvânt de bucurie).
O cinstim pe Maica Domnului cântându-i laude, mărindu-o întru cântări; şi este bun şi frumos lucrul acesta, mai ales când e făcut din toată inima şi cu toată evlavia. Cântările închinate Maicii Domnului presupun nu numai o evlavie interioară, ci şi una exterioară. Ceea ce este în interior se reflectă şi în exterior. Faţa omului arată şi ce este în interiorul lui. Îi arătăm Maicii Domnului evlavia noastră şi prin aspectul nostru exterior. Maica Luminii se bucură mult mai mult de evlavia noastră dacă îi cântăm cântările şi îi adresăm laude şi rugăciuni cu o faţă luminoasă şi evlavioasă. În special la partea feminină se vede aceasta mai evident. Cu o îmbrăcăminte decentă şi capul acoperit – cu basma sau eşarfă îndestulătoare, iar nu cu bentiţă sau batistuţă ca la sectari –, femeia/sora din biserică şi din adunare este mai aproape de ceea ce doreşte Maica Domnului să fie cinstitorii ei.
Pe Maica Luminii întru cântări cinstindu-o, o lăudăm şi o mărim cu evlavie autentică ori de câte ori stăm în faţa ei cu o inimă curată şi sinceră, cu o înfăţişare demnă de vrednicia ei, ca nişte „evlavioşi fii ai Oastei Domnului”, după cum spunea fratele Traian Dorz, şi buni creştini ai Bisericii lui Hristos.
Aurel MATEI
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul”
Anul XXIX, nr. 12 (1145) 19-25 MARTIE 2018
