18. „Pentru ce M-ai părăsit?…”
Acest sfâşietor strigăt profetic a fost unul din cele şapte cuvinte rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Cruce,
când, dispreţuit şi părăsit de oameni,
Om al durerii,
era aşa de înjosit, că îţi întorceai faţa de la El (Isa¬ia 53).
Când purta suferinţele noastre…
Când era străpuns pentru fărădelegile noastre
şi zdrobit pentru păcatele noastre.
Şi când pedeapsa care ne aduce nouă pacea căzuse peste El…
Căci Dumnezeu făcuse să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor…
O, ce ispăşire deplină şi grea a fost aceasta!
19. Ce povară dezgustător de ruşinoasă şi de apăsătoare a fost povara păcatelor noastre ale tuturor, pe care El le-a luat asupra Sa în acest ceas amar!
Deşi pentru aceasta venise de la Dumnezeu (Lc 9, 22; In 12, 27),
– totuşi Se cutremura până în adâncul Fiinţei Sale pe măsură ce se apropia de clipa şi de locul în care trebuia să-Şi ia asupra Lui povara şi ispăşirea noastră a tuturor,
ca şi cum ar fi a Lui…
Să sufere pentru făptuirea tuturor păcatelor noastre, ca şi cum El le-ar fi săvârşit!
O, ce cutremurător adevăr este acesta!
20. Luând trup omenesc, Marele nostru Dumnezeu Iisus Hristos S-a făcut Marele nostru Mântuitor.
Îmbrăcându-Se cu datoriile şi slăbiciunile firii noastre omeneşti peste slava Firii Sale Dumnezeieşti,
– El a fost singurul Care a realizat pe pământ o via-ţă desăvârşită în ascultarea de Dumnezeu.
Slavă veşnică Numelui Său Mântuitor!
Amin.
Porţile Veşniciei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
