Părintele arhimandrit Iuliu Scriban cere urmărirea şi înlăturarea lui din slujbă
Păcatul nu se mulţumeşte cu răul pe care-l face, ci mai este încă şi obraznic. De unde fapta bună ar trebui să fie cea cu fruntea sus, cu trâmbiţarea, cu vestirea în larg, ca orice lucru care este vrednic şi trebuit ştiut şi lăudat, ca să fie urmat şi de alţii, – e dimpotrivă: ţanţoş şi îndrăzneţ este tocmai păcătosul, tocmai el se mai şi trufeşte cu nemernicia pe care a făcut-o.
Beţivul nu se mulţumeşte că a băut, că s-a veselit. Mai face şi tărăboi în jurul lui, mai striga şi chiuieşte, şi are poftă şi de gâlceavă.
O, dacă ar avea şi fapta bună îndrăzneala pe care o are nemernicul cu fapta cea rea!
Citesc în «Oastea Domnului» din 9 oct. a.c. despre primarul din Săud, care a năvălit în adunarea ostaşilor Domnului din acea comună, i-a batjocorit şi a rupt Sf. Scriptură. Vedeţi că nu e numai simţire dobitocească şi minte de tinichea, ci şi ţanţoş, sălbatic şi obraznic! Are îndrăzneală pentru netrebnicia lui.
Cu mult mai moi sunt cei ce au a se apăra de el. Căci eu aş dori să ştiu ceva mai mult despre fapta aceasta, pentru ca s‑o putem urmări şi să tragem la răspundere pe făptaş. Cârmuirea Oştii Domnului trebuie să facă plângere la prefectul acelui primar. Protopopul locului, asemenea, iar Mitropolia sau Episcopia să ceară pedepsirea pentru pângărirea adusă Cărţii Sfinte. Biserica trebuie să vestească pedeapsa asupra lui, să-l scoată din adunarea credincioşilor, până se va pocăi, iar de nu, de se va îndărătnici, să rămână sufletul lui în prada satanei.
Noi nu trebuie să rămânem cu mâinile încrucişate în faţa acestor mişei care îndrăznesc pentru că au o fărâma de putere în mână. Unul ca acesta trebuie lipsit de asemenea cinste, fiindcă nu poate sta în fruntea altora, să fie întâiul, când el este atât de grosolan.
Din scrisoarea notarului Dragomir A. Oprea, dată de studentul teolog din Bucureşti Zosim Oancea, se vede că acest primar este „ostaş al crâşmelor”. De aici şi înţelegem oţărârea lui împotriva Oştii Domnului. Dar oricum, când eşti păcătos, mai pui capul în pământ, ca să nu te vadă lumea că eşti mânjit la chip.
Totuşi, precum vedeţi, păcătosul nu se simte ruşinat, ci el este mai ţanţoş şi mai încrezut. Ar pofti ca şi cealaltă lume să se îmbie spre crâşmăria lui.
Noi trebuie să luăm pilda ca, înaintea îndrăznelii lor, să avem o îndrăzneală cel puţin ca a lor.
Frumos scrie studentul Zosim Oancea că trebuie să iubim pe vrăjmaşii noştri, că trebuie să ne rugam pentru acest primar fără dar. Trebuie chiar să ne aşteptăm că, cine ştie? Poate Dumnezeu îl va trece în Oastea ostaşilor. Oare întâia oară s‑au văzut păcătoşi întorşi cu umilinţă la altarul Domnului?
Dar dacă aceasta este buna faptă a creştinului şi a adevăratului ostaş, care luptă cu duhul, pe de altă parte, noi suntem şi cetăţeni în sânul obştii româneşti. Aceasta are şi ea legile ei. După acele legi, omul cu pricina nu poate fi primar. Fără a păcătui ca şi creştini, noi putem striga şi [prin] legile ţării împotriva celui ce ne nedreptăţeşte. Noi putem cere înlăturarea lui din primărie, ca [a unuia] ce a necinstit Sfânta Carte a creştinilor.
Pentru aceasta ne trebuie ca să nu se treacă uşor pe lângă asemenea vinovăţii. Ne trebuie ca ei să ne dea toate amănuntele lucrului săvârşit. Notarul Dragomir Oprea scrie despre nelegiuirea primarului, dar nu ne spune din ce judeţ e satul lui. Apoi noi, cei de la Bucureşti, care vrem să scuturăm de chică pe acest (…) primar, vrem să ştim şi judeţul, pentru ca să putem urmări fapta lui.
Arhimandritul Scriban
Comuna Săud e din judeţul Bihor. Of. Post. Sudrigiu. Am luat măsurile cuvenite. Rugăm pe fratele notar Dragomir Oprea să ne trimită informaţii şi mai amănunţite decât cele din raport.
«Oastea Domnului» nr. 43 / 23 oct. 1932, p. 2
Arhimandritul Iuliu Scriban şi Oastea Domnului
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
