Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home PRIVEGHERE LA SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

PRIVEGHERE LA SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

PRIVEGHERE LA SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh!

Ne-au prins zorile şi poate că am mai câştigat încă o noapte pentru ziua cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi eu nădăjduiesc că aşa va fi, pentru că ne-au chemat la rugăciune, să ne bucurăm cu ei, ai cărei propovăduitori sunt, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Şi am stat mult şi m-am gândit, iară şi iară, ce uneşte în mod deosebit, dincolo de moartea lor martirică în aceeaşi zi a aceluiaşi an. Şi mi-am adus aminte că unul a văzut slava Învierii înainte de Înviere, iar celălalt a văzut slava învierii fără să creadă în înviere. Şi într-un caz, acela al Taborului la care Sfântul Apostol Petru era participant, şi în celălalt, al Sfântului Apostol Pavel, al Saulului întors cu faţa la Dumnezeu, s-a vădit că, şi de trăim, şi de murim, ai Domnului suntem şi că, dacă Domnul voieşte, ne întoarce cu toate ale noastre, dăruindu-ne bucuria Împărăţiei Sale. Şi ştiindu-vă pe fiecare dintre voi în parte şi ştiindu-mă pe mine, mi-am pus întrebarea de câte ori în viaţă nu suntem Sauli, ca să devenim mai apoi Paveli, şi de câte ori în viaţă Dumnezeu nu ne dăruieşte bucuria vederii minunii înainte de minu-ne, făcându-ne astfel urmaşi ai Sfântului Apostol Petru, în vederea luminii celei mari a Taborului.

Să ştiţi că se obişnuieşte ca în praznice mari, iar pentru cei care astăzi s-au desăvârşit, săvârşindu-şi drumul în facultate[1], la momente de licenţă câştigate înaintea lui Dumnezeu, să se facă ceea ce societatea noastră numeşte chef: să se bea bine şi să se mănânce bine şi uneori să se danseze. Cine s-a temut că va pierde acestea, s-a temut de pomană. Şi noi am mâncat: din Cuvântul lui Dumnezeu; şi noi am băut: din cântarea Domnului şi chiar dacă n-am dansat toţi, în mod sigur, preotul cădind, n-a făcut altceva decât să săvârşească minunatul dans liturgic legat de cântarea minunatului dans liturgic al tuturor îngerilor care astăzi au fost împreună cu noi săvârşitori de priveghere.

Vă spun aceasta pentru că, la un moment dat, lipsea Evanghelia de pe Sfânta Masă şi m-am gândit: „Ce-ar fi fost universul fără Evanghelie în el?”. Hristos ar fi venit. Era acolo, era acolo în chivot. Mucenicii ar fi ţinut înaintea oamenilor în mod sigur chivotul lui Hristos înaintea feţei tuturor popoarelor. Dar lipsea ceva fundamental: De unde am fi ştiut noi ce mult a iubit Dumnezeu lumea, atât de mult, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat ca jertfă pentru noi şi pentru a noastră mântuire? De unde am fi ştiut noi că un pescar se poate face, prin harul Duhului Sfânt, vânător de oameni şi păstor de mieluşei în pajiştea înverzită de har a Împărăţiei Cerurilor? De unde am fi aflat noi, netrebnicii, că, uneori, cei care prigonesc pe Domnul primesc har de la Acesta şi sunt interogaţi: „Pentru ce Îl prigoneşti pe Domnul?”

Dacă vreţi, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este sărbătoarea a două întrebări: „Pentru ce Mă prigoneşti?”, „Mă iubeşti tu pe Mine?” şi a do-uă îndemnuri: „Vino după Mine!”, „Du-te în cetate şi vei vedea!”

Să ne lăsăm, aşadar, în voia Domnului de câte ori simţim că e prea departe cetatea, că e prea de-parte tihna, că-s prea departe toate şi fiecare vom avea bucuria de a ne veseli împreună cu Domnul la masa atât de bine garnisită şi cu băutură duhovnicească şi cu mâncare duhovnicească şi cu dans duhovnicesc, a Împărăţiei cerurilor. M-am gândit: când eram mic nu înţelegeam ce înseamnă „rămăşiţa lui Israel” şi niciodată n-am să fiu mare întratât încât să înţeleg ce înseamnă „rămăşiţa lui Israel”. Dacă vreţi, uitaţi-vă bine între voi, ca să vă recunoaşteţi în rai şi să vă aduceţi aminte de privegherea din noaptea de azi! Aşadar, rămăşiţa lui Israel, să ne bucurăm că ne-au îngăduit Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel să fim împreună cu ei părtaşi bucuriei acestui miez de noapte!

Celor care, la capătul unui examen parcă prea lung ca să mai fie şi greu, parcă prea obositor ca să mai aducă şi bucurie, le dorim bucurii duhovniceşti! Şi dacă nu-şi vor aduce aminte titlul licenţei lor, peste câţiva ani, sunt convins că-şi vor aduce amin-te de privegherea de la capela Facultăţii de Teologie, din anul de graţie 1996 d. Hr.

Maicilor care se vor retrage către chilii, rugămintea noastră ca acolo, în singurătatea chiliei, în greutatea călugăriei, să poarte şi sufletele noastre către ceruri. Şi cu deosebire celor două maici dragi din cale-afară sufletului meu, rugămintea mea, ca frate şi ca preot, să duc înaintea Sfântului Antonie de la Iezerul rugăciunea noastră, a celor de care, iată, Dumnezeu nu a uitat.

Gaudeamus igitur! Să ne bucurăm, aşadar, că suntem robii unui Dumnezeu atât de iubitor! Să ne bucurăm, aşadar, că Hristos, prin Înviere, a schim-bat condiţiile ontologice ale fericirii!

Sunt convins că noaptea aceasta este încă o noapte de înviere pentru fiecare dintre noi în parte şi, dacă vreţi, este încă o noapte de bucurie pentru Împărăţia cerurilor. Să dea Domnul aşa şi cu ceilalţi dragi nouă şi cu toţi ceilalţi pe care vom avea şansa vreodată să-i vedem în viaţă, şi cu toţi cei pe care nu-i vom vedea, şi toţi cei care ne vor iubi şi cu toţi cei care ne vor urî, şi cu toţi cei pe care-i ştim, şi cu toţi cei pe care nu-i ştim, să ne întâlnim în răcoarea raiului şi să putem cânta Domnului: „Slăvit să fie Domnul!” căci către Dânsul cu dragostea Lui ne-a tras. Sunt convins că fiecare dintre voi aţi simţit astăzi harul lui Dumnezeu.

Încă o dată mulţumesc stranei din dreapta şi stranei din dreapta – ştiţi că în Biserică nu există partea stângă, aceea e a caprelor, care nu se mân-tuiesc – deci celor două strane drepte, le mulţu-mesc.

Gaudeamus igitur! Aşadar, să ne bucurăm că suntem robii unui Dumnezeu atât de minunat, Care ne-a dăruit puterea de a ne întâlni, din miez de noapte până-n zori de zi, cu minunile Împărăţiei Sale şi cu doi minunaţi apostoli: Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Pavel, altfel spus, să ne întâlnim cu Roma şi cu Ierusalimul şi în aceeaşi vreme să ne întâlnim cu sufletele noastre.

Dumnezeu să ne ajute fiecăruia după credinţa noastră! Amin!

[1] Predică rostită în Capela Facultăţii de Teologie «Andrei Şagu-na» din Sibiu la absolvirea facultăţii de studenţii anului IV, care cins-teau cu priveghere absolvirea.

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
din ”Cântare de biruinţă cântând” 
Predici şi meditaţii duhovniceşti radiodifuzate 
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2012

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!