… din moment în moment, în timpul zilei, oriunde te-ai afla, să gândești și să te rogi: la ceasul al treilea a coborât Duhul Sfânt… Doamne, fă-ne vrednici pe noi, Duhul Sfânt să lumineze în noi! Duhul de viață făcător. Și “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”; la al șaselea, Mântuitorul, pe Cruce, a rupt înscrisul păcatelor. La fel zici: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”; iar la al nouălea, când Domnul Și-a dat duhul pe Cruce, la fel te gândești și rostești același cuvânt: “Cela ce în ceasul al nouălea pe Cruce moarte ai gustat, Hristoase Dumnezeule, omoară cugetul trupului nostru”. Omoară cugetul morții! Și se înalță atunci sufletul, mintea ta către Înviere. Căci în Hristos ultimul cuvânt nu-i moartea, ci Învierea și viață. Privirea în sus!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Tale și ale tuturor sfinților, ne scoate și pe noi din orice gârbovire, din orice cădere sub stricăciune și moarte! Și înalță mintea, sufletul nostru către Tine, Izvorule al vieții, al nemuririi! Amin.
Părintele Constantin Galeriu, Tămăduirea femeii gârbove (fragment)
