Home Înaintaşi şi urmaşi

Înaintaşi şi urmaşi

Înaintaşi şi urmaşi

Dumnezeu nu va uita niciodatã pe marii înaintaşi ai Soliei Sale cãtre Omenire, pe acei binecuvântaţi bãrbaţi vrednici ai credinţei Lui, care L-au iubit pe Domnul atât de mult şi au fãcut atâta pentru El.
Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a fãcut faţă de toţi urmaşii lor, un legãmânt de veşnicã bunãvoinţã (Exod 20, 6).
Sã nu-i uitãm nici noi, fiindcã este sfântã porunca: Aduceţi-vã aminte de ei…
Faptele credinţei marilor noştri înaintaşi şi meritele pãrinţilor noştri credincioşi, au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înãlţat şi binecuvântat pe ei înşişi, pe  acei care le-au avut aceste fapte şi merite, – cu ele devin apoi un veţnic temei, pentru care sunt primiţi, ascultaţi şi ajutaţi şi toţi urmaşii acestora.
Din pricina pãrinţilor credincioşi, Dumnezeu nu-i leapãdã de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici.
Ci pedepsindu-le vinovãţia, este gata totuşi sã le arate bunãvoinţa pe care dacã o vor înţelege, vor dobândi iarãşi pacea cu El, aşa cum au avut-o pãrinţii lor.
Dragi pãrinţi, dacã vã iubiţi cu adevãrat nu numai sufletele voastre ci şi pe ale urmaşilor voştri, luaţi aminte la marele bine veşnic pe care li-l puteţi face , întorcându- vã voi la Dumnezeu şi devenind fii ai Lui, dacã voi Îl veţi iubi cu adevãrat şi Îl veţi sluji vrednic pe Dumnezeu, – El vã va sfinţi şi pe copiii voştri (1 Cor. 7, 14).
Atunci, voi fiind plãcuţi lui Dumnezeu, din pricina ascultãrii de Hristos, veţi atrage aceastã dragoste a lui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri.
Apoi vor învãţa de la voi sfinţenia
Şi se vor deprinde s-o urmeze…
Dar chiar dacã n-ar vrea sã facã acest lucru în zilele vieţii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlocul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce le-aţi arãtat voi.
Atunci vor striga cãtre Dumnezeu aducându-I aminte de voi, – pãrinţii lor credincioşi.
Iar El, din pricina voastrã, Îşi va aduce aminte de ei şi-i va izbãvi (Deut. 10, 15).
Bunule Doamne Te rugãm sã ne ajuţi ca sã trãim cu toatã ascultarea inimii noastre în faţa Ta, pentru ca şi noi sã lãsãm copiilor noştri nu numai pilda unei vieţi vrednice, ci şi un temei pentru care sã poatã şi ei cere bunãvoinţa Ta, în necazurile lor.
Cãci Dumnezeu Însuşi este Acela care are în toatã vremea ochii îndrepta şi asupra Lucrãrii Sale , pãzind-o şi ajutând-o ca sã n-o lase pradã vrãjmaşilor Lui.
Dumnezeu Însuşi are toatã grija faţã de toatã Cauza Sa , ca sã nu fie zãdãrnicitã de nimeni şi de nimic…
Şi toţi cei ce îi vor face vreun rãu, vor avea de-a face cu mânia şi pedeapsa Lui.
Orice s-ar întîmpla cu mine – a zis pãrintele Iosif, – eu nu am nici cea mai micã îngrijorare şi teamã de viitorul Oastei Domnului.
Oastea este a Domnului şi Însuşi El va purta grijã de ea.
Dacã n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit demult. Dar fiindcã este a Lui, nimeni n-o va putea smulge din Mâinile Sale (Ioan 10, 28)…
Când nimeni nu mai poate face nimic pentru slobozenia alor Lui, Domnul Singur, poate face totul.
Când asupritorul este peste mãsurã de pornit, când puterea vrãjmaşã nu se mai teme de nimic, când nici o razã de nãdejde nu mai apare de nicãieri, când toatã vlaga Lucrãrii Domnului pare nimicitã, când lucrãtorii cei rãi, îndãrãtnici şi dezbinaţi vor umbla fãcând numai rãu şi ambiţioşi şi neîmpiedicaţi, vor semãna stricãciunea, Dumnezeu Însuşi va avea grijã sã le frângã lor gâtul, la vremea Sa fiecãruia, – mai înainte de a putea ei frânge Lucrarea Domnului.
Sã ne ridicãm cu toatã încrederea, toate rugãciunile şi toate strigãtele noastre, toate lacrimile şi toate sfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrãrii Domnului, – spre Dumnezeu, ca s-o izbãveascã El.
Sã-L chemãm sã vinã El, Domnul Însuşi, cu toatã graba, în apãrarea Cauzei Sale – contra stricãtorilor şi în sprijinul Lucrãrii Lui…
Sã-şi facã El dreptate Numelui Sãu batjocorit, aducând totdeauna izbãvira şi biruinţa şi Lucrãrii Sale şi Cauzei Lui.
Atunci când Domnul Îşi va înãlţa Numele Lui, vor fi înãlşţaţi şi cei ce-L iubesc.
Când El Îşi va elibera Cuvântul Sãu, vor fi liberi şi cei ce-L mãrturisesc.
Şi când va birui Cauza Sa, se vor bucura şi cei care luptã şi sufãr pentru ea.
Acei oameni cu care Dumnezeu a fãcut minuni şi ai cãror ochi uimiţi de mirare şi înlãcrimaţi de recunoştinţã, au privit puterea minunilor lui Dumnezeu, desfãşuratã în faţa lor şi pentru ei, – sunt şi vor fi datori cât vor trãi, sã nu mai uite niciodatã lucrul acesta, ci sã-l vesteascã necurmat.
Oricine în necazurile sale s-a împãrtãşit din marile binefaceri, binecuvântãri şi minuni ale lui Iisus Hristos Domnul nostru – – este dator sã le vesteascã mereu şi tuturora spre slava lui Dumnezeu şi spre îmbãrbãtarea acelora care vor mai ajunge vreodatã în astfel de stãri ca sã aibã credinţã!
Sã alerge şi ei la Dumnezeu, sã-I cearã şi ei ajutorul Lui – şi cãpãtând acest ajutor, sã-L laude dupã cuviinţã (Psalm 107, 21-22).
Şi cine sã-I mãrturiseascã marea putere a Domnului, dacã nu voi acei care aţi vãzut binecuvântãrile Lui şi le-aţi gustat?
Voi care aţi fost morţi şi numai El va putut învia, aţi fost pierduţi – şi numai El v-a aflat, aţi fost condamnaţi – şi numai El v-a eliberat, aţi fost în cea mai grea şi deznãdãjduitã stare – şi numai El v-a umplut dintr-o datã inimile de bucurie şi de luminã.
Ce mult datoraşi voi slavã lui Dumnezeu!
Dumnezeu înalţã în locuri de cinste şi de stãpânire pe cine vrea El şi astãzi, în orice parte a lumii, şi tot El coboarã, sau prãbuşeşte din aceste locuri pe aceia care nu-I împlinesc voia Sa şi planurile Sale, pentru împlinirea cãrora îi înãlţase.
Nimeni nu-şi poate lua o funcţie de înaltã rãspundere singur, ci numai dacã i s-a dat din cer (Ioan 19, 11).
De aceea noi suntem datori a-i privi pe aceşti oameni totdeauna cu seriozitate şi cu respect.
De vreme ce un om este înãlţat într-un loc de mare rãspundere, el are, sau trebuie sã aibã, întotdeauna şi conştiinţa rãspunderii, pe care i-o cere locul însemnat pe care îl ocup ã . Cãci dacã nu are şi dacã nu-şi formeazã aceastã conştiinţã, va avea grijã Acela care l-a înãlţat acolo, sã-l şi coboare iarãşi.
Dar precum sunt unele vase pentru o întrebuinţare bunã, iar altele pentru o întrebuinţare rea, – tot aşa sunt înãlţaţi şi oamenii, ori pentru a face binele celor buni, ori pentru a pedepsi rãul celor rãi.
Ori pentru înãlţarea şi propãşirea credinţei, ori pentru cernerea şi încercarea ei.
Ca sã îndrepte ce trebuie îndreptat şi ca sã pedepseascã ce trebuie pedepsit.
O, om, oricine ai fi tu, care eşti înãlţat de Dumnezeu pânã la vreo funcţie înaltã, pentru o vreme, – sã ştii cã cu cât stai mai sus, cu atâta ai şi o rãspundere mai mare faţã de Acela care te-a înãlţat acolo şi care te ţine încã.
Nu te îngâmfa ca şi cum prin puterea ta sau prin meritele tale – ai sta unde eşti, – ci teme-te!
Cãci Dumnezeu care te-a înãlţat spre a-I împlini un plan al Sãu şi care îţi cere sã-ţi faci conştiincios datoria pentru care te-a înãlţat, – poate foarte uşor sã te doboare sau sã te prãbuşeascã iarãşi, înapoi, într-o clipã.
Trimişii Domnului au cãpãtat puterea nu numai sã se împotriveascã vrãjmaşului diavolul, ci sã-l şi poatã birui.
Cine luptã cu încredere în puterea cea mare a lui Dumnezeu, – totdeauna se întoarce biruitor din orice confruntare cu orice vrãjmaş.
Hristos este Veşnicul Biruitor, – niciodatã biruit.
Ori cine stã şi luptã de partea Lui, va fi sigur şi totdeauna biruitor.
Slavã veşnicã lui Iisus Biruitorul. Amin.

Traian Dorz, din volumul ” Cununile Slãvite “

error

Author: admin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *