Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home RĂMÂI LA HRISTOS

RĂMÂI LA HRISTOS

RĂMÂI LA HRISTOS

1. Evenimentele care au fost scrise în Sfânta Scriptură cu mult mai înainte de împlinirea lor sunt profeţii numai pentru noi.
Pentru Dumnezeu sunt constatări.
El, având sub a Sa ştiinţă şi control toate veacurile, a poruncit să fie scrise cu mult înainte lucruri care pentru noi aveau să fie împlinite cu mult în urmă.
Pentru El acestea erau ca şi întâmplate înainte de a se întâmpla.
Aceasta trebuie să fie pentru noi o dovadă despre dumnezeirea Sa şi despre atotpătrunzătoarea Sa putere şi înţelepciune,
ca să-L credem şi să-L ascultăm şi în cele ce încă nu s-au întâmplat.

2. Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru ca aşa să se întâmple,
ci pentru ca să ştim că, oamenii având voinţa liberă
şi vrăjmaşul fiind în lume,
– prin împletirea lucrărilor lor – faptele aşa se vor petrece.
Dumnezeu, ştiind că se vor petrece aşa, a înştiinţat mai dinainte.
Pentru ca acei oameni, ştiindu-le, fiecare să se ferească să nu fie el nelegiuitul.
Şi să nu facă el nelegiuirea scrisă în profeţie.
O, cât de înţelept lucrează Dumnezeu în toate!

3. Nu că există o predestinaţie, ci, fiindcă are voinţa liberă, omul, de bunăvoia sa, va face binele ascultând.
După cum cei neascultători, tot datorită voinţei lor libere, vor face răul neascultând.
Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsă şi nici în răsplată
care, amândouă, au fost rânduite şi spuse mai dinainte…
Dar este o nelegiuire şi a gândi măcar că Dumnezeu ar fi rânduit mai dinainte pe cineva la osândă.

4. Când vii la Domnul şi rămâi în El, tu vii şi rămâi la Centrul Vieţii.
În Punctul de unde pornesc şi unde revin toate orizonturile,
de unde se fac şi se desfac toate căile
şi toate evenimentele
în tot Universul
şi în tot Timpul.
Când eşti în Hristos, toate se învârt în jurul tău.
Când nu eşti în El, tu te învârţi în jurul tuturor.

5. Unii abia au putut face câţiva paşi spre înălţimile Domnului, doar până la ceea ce au putut pipăi…
alţii până la ceea ce au putut vedea şi primi,
alţii până la presimţire şi dorinţă,
alţii până la credinţă şi adorare.
Doar cei puţini
şi împrăştiaţi prin timp şi prin depărtări,
acoperiţi de lumină,
s-au ridicat până la întrepătrundere prin ascultare şi până la jertfă prin iubire
– adică până la părtăşia cu Firea dumnezeiască.
O, de-am fi şi noi dintre ei!

6. Gândul veşniciei le-a ţinut sfinţilor privirea şi inima aţintită la modelul desăvârşit al frumuseţii şi al dragostei ascultătoare,
adică la Iisus Hristos, Domnul şi Preaiubitul lor.
De dragul Lui şi spre slava Sa, tot ce au putut realiza aceştia pe pământ nu i-a putut satisface.
Ei au dorit mereu şi mai mult.
O, dacă acest gând ar fi tot mai puternic şi mai hotărâtor în noi toţi!

7. Tot ce este frumos trezeşte în noi setea după mai frumos.
Şi tot ce este bun, dorinţa arzătoare după mai bun.
Tot ce am realizat prin trăirea cu Hristos sfinţeşte în noi un dor şi mai avântat, mereu, din nou, spre mai mult.
Aceasta ne aprinde şi mai puternic inima pentru ceva şi mai mare.
Mereu fiind nemulţumiţi cu ceea ce am realizat,
mereu mai doritori după ceea ce este mai frumos, mai bun, mai înalt.
Căci pentru El niciodată n-am realizat cât datorăm.

8. Cu cât va trece vremea şi vom realiza pentru Hristos într-adevăr ceva, ne vom da şi mai bine seama cât mai datorăm încă.
Şi, fericiţi de ceea ce am primit prin aceasta, vom sacrifica şi mai fericiţi ceea ce n-am sacrificat,
pentru marea şi deplina fericire de la capăt.
Munca aceasta nu oboseşte,
ostenelile acestea nu frâng,
lupta aceasta nu epuizează,
izbânzile acestea nu îngâmfă,
înfrângerile acestea nu descurajează…
Greşelile ne învaţă evitarea păcatelor,
suferinţele ne cruţă mintea şi căile,
iar harul părtăşiei cu Hristos ne înteţeşte pasul, ne aprinde inima, ne fereşte viaţa.
Şi alergăm spre mai sus, întăriţi mereu de un nebiruit îndemn spre culmi.
Şi, deşi ştim că Ţinta nu o vom atinge pe pământ niciodată şi modelul nu-l vom putea realiza nicicând,
– totuşi nu cădem de oboseală, ci înnoim cu voioşie şi fără greutate eforturile noastre spre acestea.
O, ce fericiţi le vom atinge odată!

9. Hristos a deschis cerul nu pentru că El n-ar fi putut ieşi sau intra prin porţile lui închise,
după cum, a prăvălit piatra de pe uşa mormântului nu pentru că El n-ar fi putut ieşi din mormânt fără a-l deschide. Căci El ieşise din mormânt înainte ca piatra să fie prăvălită.
El, Care a ieşit din Sfânta Fecioară fără nimicirea fecioriei ei,
a deschis mormântul pentru ca să poată intra acolo Maria Magdalena şi sfinţii Apostoli Petru şi Ioan…
Ca să poată vedea că El nu-i acolo, toţi acei care aveau nevoie să vadă atunci,
pentru ca să poată crede apoi până la moarte.

va urma

Piatra scumpă / Traian Dorz. – Ed. a 2-a. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *