Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home RĂUFĂCĂTORII LUCRĂRII DOMNULUI

RĂUFĂCĂTORII LUCRĂRII DOMNULUI

RĂUFĂCĂTORII LUCRĂRII DOMNULUI

1. Viaţa dezbinătorilor Lucrării Domnului este ca mărturisirea lor: uşuratică şi amestecată, murdară şi prefăcută, vicleană şi lacomă, îngâmfată şi ambiţioasă.
Cei care îi primesc pe aceştia devin la fel ca ei,
iar cei ce se nasc din duhul lor măresc mai departe răul, băgând tot mai mult minciuna în adevăr, păcatul în Evanghelie şi pe satana în Biserică.

2. Astfel s-a degradat atât de mult sfinţenia vieţii în Hristos, până la schimbarea şi mâzgălirea ei, şi s-a ajuns până acolo că oameni din ce în ce mai decăzuţi, mai vânduţi satanei şi mai murdari îndrăznesc – fără nici un fel de ruşine şi în total dispreţ faţă de sfinţenia lui Hristos şi de viaţa cutremurătoare a înaintaşilor lor – să se ridice să înveţe ei „evanghelia” pe alţii.
Cei care îi ascultă, fiind ca ei, îi laudă şi îi imită, mergând nebuneşte spre mâinile înfricoşate ale pedepsei lui Dumnezeu (Evr 10, 26-31).
Şi astfel mânia lui Dumnezeu se va răzbuna asupra tuturor, pentru necinstirea Adevărului Său şi a poruncilor Sale.

3. O, fraţi lucrători şi fraţi ascultători ai cutremurătoarei Evanghelii aduse de Sângele Fiului lui Dumnezeu şi cu sângele celor mai sfinţi fii ai Lui până astăzi, – nu vă înşelaţi!
Nu vă permiteţi vouă să trăiţi în vreun păcat osândit de Cuvântul lui Dumnezeu,
iar dacă v-aţi permis – măcar nu vă mai numiţi vestitori ai Evangheliei.
Dacă nu vă permiteţi păcatul vouă, atunci să nu-l permiteţi nici altora!
Nu permiteţi nimănui să degradeze, călcând în picioare şi batjocorind Cuvântul acestui cutremurător Har, atât de scump plătit de Hristos Domnul nostru. Şi de sfinţii Săi, părinţii noştri în El.

4. Voi, cei cărora Cuvântul v-a încredinţat un ogor, rămâneţi şi vegheaţi în ogorul acesta, lucrând ogorul vostru – şi nu vă duceţi să lucraţi în ogorul altora. Aceasta nu numai că va trezi acolo gelozie şi partide, suspiciuni şi certuri, ură şi dezbinări, – dar lipsa voastră din ogorul vostru va fi folosită de satana ca să-şi strecoare el acolo lucrătorii lui străini şi potrivnici.
Dacă veţi face aşa, vă veţi trezi cu două necazuri: întâi cu vrăjmăşia celor pe care îi tulburaţi în lucrul lor, al doilea, cu lucrătorii răului în propriul vostru ogor.

5. Voi poate că sunteţi cu gând bun mergând la alţii, dar nu puteţi fi cu gând bun părăsindu-i pe ai voştri.
Şi dacă voi sunteţi plini de amărăciune din pricina celor ce fac dezbinare în lucrul vostru de acasă, – gândiţi-vă că aceasta este pedeapsa pentru că şi voi aţi făcut să fie tulburat lucrul fraţilor voştri acolo unde v-aţi dus mai des decât era nevoie.
Şi aţi stat mai mult decât era îngăduit.

6. Oamenii ştiu dacă tu ai sufletul deschis faţă de ei
şi dacă inima ta este fără ascunzişuri sau nu.
O, cât de atenţi ar trebui să fim noi la cel care ne pretinde să ascultăm învăţăturile lui – spre a vedea dacă are el sufletul curat sau nu,
gândurile deschise sau nu,
umblările arătate sau nu.
Oricine este curat, acela nu ascunde nimic de fraţi.
Nu-şi ascunde faptele, ci vine cu ele totdeauna la lumină, pentru că ele sunt făcute în Dumnezeu (In 3, 21).

7. Nu-ţi ascunde gândurile tale de fraţii tăi, fiindcă tot ce ascunzi de fraţi este o nelegiuire înaintea lui Dumnezeu.
Nu-ţi ascunde planurile, pentru că ceea ce este curat şi frumos n-ai nici nevoie şi n-ai nici voie să ascunzi.
Dacă este bun, atunci nu-i nevoie.

8. Oricine ascunde ceva este un suspect, un vinovat, un necinstit atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de fraţi.
Numai credinţele necurate au „adevăruri” ascunse faţă de unii şi cunoscute numai altora.
Numai oamenii necuraţi sufleteşte caută să-şi ascundă răspunsurile adevărate după întrebări prefăcute.
Pe un astfel de om, dacă îl întrebi:
– Frate, ai făcut lucrul cutare sau nu?
El, în loc să-ţi spună adevărul, îţi răspunde la întrebarea ta deschisă cu o altă întrebare iscoditoare:
– Dar de ce mă întrebi?
– Bine, dar spune-mi, l-ai făcut sau nu?
– De unde ai auzit?
– Toţi fraţii spun că l-ai făcut.
– Care fraţi ţi-au spus?
Ce satanice sunt aceste „răspunsuri” cu întrebare… Ele arată ce şireţi şi ce vicleni pot fi cei ce au căzut din dragostea frăţească.

9. Şi uite aşa poţi să-l tot întrebi pe un astfel de vrăjitor căruia îi vorbesc tot felul de duhuri mincinoase, tot felul de lucruri magice şi întortocheate, tot felul de „descoperiri” care de care mai mincinoase,
că el nu-şi va destăinui ascunzişurile inimii, pentru că nu-i nici cinstit şi nu-i nici curat.
Numai diavolul face aşa. Şi oamenii care sunt ai lui.
Omul lui Dumnezeu spune: „Ştiţi că n-am ascuns nimic”… (Fapte 20, 20).
Şi sufletele fraţilor ştiu şi văd totdeauna adevărul acesta curat al sufletului de apostol curat.

10. O, suflete lesne crezătoare, nu vă mai lăsaţi amăgite de gura largă şi de aerele misterioase ale acestor vrăjitoare, care se învăluiesc anume în astfel de ascunzişuri, pentru a vă impresiona pe voi – ca să-i credeţi.
Toate „descoperirile” lor sunt numai rodul unor duhuri înşelătoare şi prefăcute, care se ascund pentru a vă orbi.
Se prefac în îngeri de lumină, ca să vă amăgească.
Şi vă vorbesc cu aere „profetice”, ca să vă atragă în pierzarea în care se duc ei, folosindu-se de duhurile voastre şi de neştiinţa voastră.
Uitaţi-vă bine unde i-au dus pe cei ce i-au urmat
şi întrebaţi pe cei de lângă ei cu ce roade s-au ales.
Şi dacă nu vreţi să vă treziţi în iad cu ei cu tot, deschideţi-vă ochii acum,
cât încă mai aveţi o uşă deschisă înapoi…

11. Nu vă temeţi de nimic voi, care n-aveţi nici un ascunziş în sufletul vostru. Mărturisiţi deschis şi oriunde adevărul curat al lui Hristos din inima voastră curată.

12. Staţi totdeauna cu sufletul deschis în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, căci dacă nu-i nici un păcat ascuns în viaţa voastră,
nici un duh ascuns în inima voastră
şi nici un interes ascuns în lucrarea voastră,
– voi nu trebuie să vă temeţi de nimeni şi de nimic.

13. Dacă în inima voastră este numai Duhul lui Hristos,
în vorbirea voastră, numai Cuvântul lui Hristos
şi în viaţa voastră, numai curăţia lui Hristos
– să îndrăzniţi totdeauna şi să mergeţi oriunde. Oricine v-ar cerceta nu va afla în voi decât pe Hristos.
Ce strălucită va fi atunci veşnic şi viaţa, şi moartea spre mântuirea semenilor şi slava lui Dumnezeu!

14. Mântuitorul nostru iubit a spus: „Nu este sluga mai mare ca Stăpânul său; dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni…”
Era aceasta o înştiinţare încă de la început pentru oricine alegea calea lui Hristos, ca să nu se aştepte pe pământ la nici o altă soartă decât soarta Domnului Iisus.
Aceasta este şi crucea, dar şi slava unui ucenic credincios.

15. Pe lângă înştiinţările Duhului Sfânt, care sunt cuprinse în Cuvântul Sfintei Scripturi, – uneori Duhul Domnului trimite şi în alt fel înştiinţări deosebite aleşilor Săi, după cum este scris: „El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui (Iov 33, 15-16).
E foarte însemnat să cugetăm mai adânc uneori şi la înştiinţările acestea – ca să deosebim bine care sunt de la Dumnezeu.
Fiindcă nu toate sunt de la El.

16. Astfel de înştiinţări care vin din partea Domnului ne sunt trimise cu trei scopuri.
Întâi: pentru a ne încredinţa pe noi că tot ce va veni asupra noastră este cunoscut mai dinainte lui Dumnezeu, iar El trimite anume să ni se arate aceasta, pentru ca noi să ştim că El ştie de noi
şi Se ocupă îndeaproape de izbăvirea noastră.

17. În al doilea rând: înştiinţările din vise ne sunt trimise ca noi să fim bine încredinţaţi că atât vremea necazului nostru, cât şi mărimea şi durata lui au fost rânduite cu ştirea şi cu voia lui Dumnezeu,
iar ele nu vor fi nici mai grele şi nici mai mari decât puterea noastră (I Cor 10, 13).

18. Iar în al treilea rând: înştiinţările acestea deosebite ne sunt necesare spre binele nostru (Rom 8, 18).
Spre înaintarea Evangheliei (Flp 1, 12-14).
Şi spre slava lui Dumnezeu (Rom 15, 18).

19. Aceste înştiinţări deosebite ale Duhului Sfânt sunt însă totdeauna potrivite cu Cuvântul cel scris al Domnului din Biblie.
Duhul Sfânt lucrează totdeauna împreună cu Cuvântul Sfânt şi El nu ne spune niciodată ceva care ar fi împotriva Cuvântului, ci numai ceva mai limpede, cu privire la starea mai grea în care ne găsim acum sau ne vom găsi mai târziu.
Pentru aceasta, Domnul, ştiind că vom avea nevoie de o mai mare tărie şi îndrăzneală, ne face uneori harul acestor înştiinţări, spre a ne arăta şi încredinţa că El este cu noi.

20. Dar să băgăm de seamă asupra a tot ce ne vine apărând ca o înştiinţare de la Duhul Sfânt, dar care este în afara Cuvântului Bibliei.
Căci mai ales în această privinţă diavolul, marele viclean şi prefăcut, lucrează cu mare putere la pierzarea multora.
Dându-se drept Dumnezeu, diavolul le vorbeşte unora la început lucruri nevinovate. Ba chiar potrivite cu vreun verset Biblic… Dar lucruri care gâdilă plăcut urechea lor mereu dornică după „descoperiri uimitoare”. Şi înşală astfel inima lor îngâmfată care nu se mulţumeşte numai cu ce este scris, ci mai vrea mereu şi alte „descoperiri”. Spre a se lăuda apoi pe ei înşişi că sunt mai presus ca ceilalţi fraţi, – că lor le vorbeşte Dumnezeu direct, mai mult şi mai altceva decât în Sfintele Scripturi…
O, ce ispită ascunsă este aceasta – şi la ce mari căderi şi nenorociri i-a dus ea pe mulţi îngâmfaţi şi neascultători care s-au lăsat atraşi în această cursă a diavolului! Şi îi mai duce încă şi astăzi.
Rugaţi-vă neîncetat: Doamne, izbăveşte-ne de min¬ciuna care pare adevăr. De rătăcirea care pare Evanghelie. De satana care pare Hristos.
Amin.

Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!