Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugăciunea şi ascultarea

Rugăciunea şi ascultarea

Rugăciunea şi ascultarea

Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu, ca El să poată El lua aminte la cererile tale, ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă, Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei când îl chemi oricând îngrozit după ajutorul Lui, ca să te poată asculta El atunci, să ştii că acesta este un har mare de la Dumnezeu şi de harul acesta trebuie să lupţi pentru a-l merita. Este o minune şi o binefacere deosebită şi personală din partea Domnului, ascultarea rugăciunii tale. Dar aceasta cuprinde în sine şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu. Bunătatea arătată de Dumnezeu faţă de acest om, îl obligă pe acesta să-L iubească şi să-L asculte şi el pe Dumnezeu, mai presus de orice. Aşa cum îl ascultă şi Dumnezeu pe el. Dovada recunoştinţei adevărate şi statornice faţă de binefacerile Domnului este şi întoarcerea cu sufletul spre Hristos totdeauna cu mulţumire şi cu ascultare (Luca 17, 15-17). Aceasta este condiţia pe care Hristos o pune fiecăruia dintre noi, şi pentru alte binefaceri viitoare  (Prov. 1, 24-28; Isaia 1, 15; Ioan 9, 31).

Ca să te asculte Domnul când strigi către El şi să-ţi împlinească rugăciunea, deşi până în clipa aceea tu ai trăit în neascultare de El, să ştii că este un lucru şi mai mare, şi cuprinde în el o răspundere şi o datorie şi mai mare, de a intra în ascultarea lui Dumnezeu. Te plângi împotriva răutăţilor altora, dar nu zici: Doamne, Binefăcătorul meu care-mi trimiţi cântări de veselie în mijlocul nopţii, cât de mult Te-am uitat… (Psalm 77, 6). Să tot mai strige un astfel de om, că Dumnezeu nu-i va răspunde. Să-L tot cheme, căci El nu-l va asculta (Prov. 2, 18; Isaia 1, 15). Pentru ca să te mai asculte Domnul când vei avea iarăşi nevoie de El, nu uita, întoarce-te tu îndată la El. Cu lacrimi de pocăinţă şi mărturisire întoarce-te căit, rugăciune adu-I şi dându-I Lui toată inima ta, viaţa şi ascultarea sufletului tău pe totdeauna.

Numai aceasta va fi şi mulţumirea ta pentru trecut şi siguranţa ta pentru viitor. Dar multe dintre rugăciunile noastre, deşi sunt strigate cu lacrimi şi ascultate de Domnul, rămân totuşi neîmplinite…

Multe dintre dorinţele noastre, Dumnezeu nu le realizează, deşi ne rugăm cu mare stăruinţă adeseori pentru împlinirea lor…  Atunci înseamnă că e mai bine aşa. Fiindcă altfel ar fi spre răul nostru. Credinţa înţeleaptă trebuie să ne sfătuiască totdeauna, că este mai de folos pentru noi să nu ni se împlinească dorinţele fireşti oricât de fierbinte le-am fi cerut în rugăciunea noastră. Să nu socotim neîmplinirea acelor rugăciuni ca o pedeapsă, ci ca o binecuvântare, căci Dumnezeu nu ne ascultă tocmai pentru că ceea ce Îi cerem nu ne este spre bine, ci ar fi spre rău pentru noi. În Dumnezeu este Viitorul, şi El îl cunoaşte mai bine decât noi. De aceea trebuie chiar şi după o astfel de cerere neascultată, să-L iubim şi să-I mulţumim din toată inima. El Singurul ştie ce nenorociri ar urma pentru noi şi poate pentru mulţi alţii, dacă ar asculta ceea ce noi Îi cerem de multe ori. Pe Numele Cel Puternic al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-am bizuit noi când am luat hotărârea de a intra în Oastea Lui. Deşi ştiam bine câte primejdii şi câţi duşmani se vor ridica împotriva noastră: îndată am pus legământul Lui – şi până la moarte!

Pe Numele Cel Biruitor al lui Iisus ne-am bizuit în ceasul greu al luptelor mântuirii noastre şi în vremea când eram lăsaţi pentru încercarea credinţei noastre în mîinile puternice şi mânioase ale vrăjmaşului nostru. Din aceste mâini, omeneşte vorbind, scăparea părea cu neputinţă iar Numele Lui ne-a izbăvit. Pe Numele Lui Cel Milostiv ne-am bizuit în vremile de slăbiciune, de suferinţă, de încercări sau de cădere, căci nici o altă temelie şi nici un alt reazem nu mai aveam asemenea Lui. Pe Numele lui Iisus Cel Mântuitor ne-am bizuit şi ne bizuim în toate primejdiile şi în toate ispitele, în toate necazurile şi ameninţările, din partea duhurilor răutăţii, văzute şi nevăzute, printre care am umblat şi am mai umbla încă cine ştie câtă vreme. Şi pe Numele lui Iisus Cel Credincios ne bizuim astăzi când avem nevoie să credem cu tărie şi cu linişte că din fiecare iarnă iese o nouă primăvară pentru noi, că din fiecare noapte, va ieşi un alt răsărit biruitor, şi din fiecare cernere, o nouă alegere fericită a ceva ce este şi mai bine şi mai frumos pentru noi.

De aceea aşteptăm cu nădejde, şi ne pregătim cu bucurie, pentru că ne bizuim pe Numele Cel Dumnezeiesc şi Adevărat, pe Numele Cel Strălucit şi Puternic, pe Numele Cel Înfricoşat şi Sfânt, pe Numele Cel Frumos şi Fericit, al Mântuitorului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Pe El ne bizuim toată credinţa noastră şi toată dragostea noastră. Din Hristos ne hrănim şi ne încălzim, ne bucurăm şi ne luminăm, ne împărtăşim şi ne împrospătăm neîncetat, şi pe Numele Lui Cel Slăvit ne întemeiem puternica noastră încredere şi tot ce ne-a făgăduit El nouă. Şi noi Lui. Cine ar mai putea oare să fie în stare să rupă din noi o convingere strânsă după atâţia ani de încercări şi de minuni, că Numele Dumnezeiesc al lui Iisus Hristos este Neînvins, că este Slăvit, că este Veşnic, Iubitor şi Biruitor?

O, Numele Cel Binecuvântat al Dulcelui Iisus care umple astăzi inimile noastre, cantările noastre, rugăciunile şi speranţele noastre. El va fi Mâine Singurul Nume umplând Cerul cel nou şi pământul cel nou şi în El se va pleca orice genunchi pe veşnicie, cu dragoste sau cu spaimă, al tuturor celor de Sus şi al celor de jos şi al celor din adâncuri. O, ce cutremurător de frumos va fi aceasta! O, Numele lui Iisus! Orice gură trupească ori sufletească Te va rosti cu dulceaţă sau cu groază… Şi înspre El orice ochi, prieten sau vrăjmaş, va privi cu lacrimi ori cu cutremur!

Slavă Numelui Slăvit al lui Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor! Numai acela care a pribegit pe căi neumblate (Psalm 107, 4), în mijlocul tuturor primejdiilor  (2 Cor. 11, 23-26), în focul tuturor încercărilor, ispitelor şi vrăjmaşilor, numai acela poate şti cu adevărat, cât de puternică este ocrotirea pe care o dă Numele Puternic al lui Iisus Hristos. Şi cât de sigură este apărarea adăpostului Său. Slavă veşnică Acestui Nume Minunat şi Sfânt. Amin.

Traian Dorz, din ”Porţile Veşniciei„

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!