1. Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu,
ca să poată lua El aminte la cererile tale,
ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei, când Îl chemi, strigând îngrozit după ajutorul Lui,
ca să te poată asculta El atunci, să ştii că acesta este un mare har de la Dumnezeu;
şi pentru harul acesta trebuie să lupţi, spre a-l me-rita.
2. Este o minune şi o binefacere deosebită şi per-sonală din partea Domnului ascultarea rugăciunii tale,
dar aceasta cuprinde în sine şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dum-nezeu.
Bunătatea arătată de Dumnezeu faţă de acest om îl obligă pe acesta să-L iubească şi să-L asculte şi el pe Dumnezeu, mai presus de orice.
Aşa cum îl ascultă şi Dumnezeu pe el.
3. Dovada recunoştinţei adevărate şi statornice faţă de binefacerile Domnului este şi întoarcerea cu tot su-fletul spre Hristos, totdeauna cu mulţumire şi cu ascul-tare (Lc 17, 15-17).
Aceasta este condiţia pe care Hristos o pune fiecă-ruia dintre noi şi pentru alte binefaceri viitoare (Prov 1, 24-28; Isaia 1, 15; In 9, 31).
4. Ca să te asculte Domnul când strigi către El şi să-ţi împlinească rugăciunea, deşi până în clipa aceea tu ai trăit în neascultare de El,
– să ştii că este un lucru şi mai mare
şi cuprinde în el o răspundere şi o datorie şi mai mare de a intra în ascultarea lui Dumnezeu.
5. Te plângi împotriva răutăţilor altora, dar nu zici: Doamne, Binefăcătorul meu, Care-mi trimiţi cântări de veselie în mijlocul nopţii, cât de mult Te-am uitat… (Ps 77, 6).
Să tot strige un astfel de om, că Dumnezeu nu-i va răspunde…
Să-L tot cheme, căci El nu-L va asculta (Prov 1, 28; Isaia 1, 15).
6. Pentru ca să te mai asculte Domnul când vei avea iarăşi nevoie de El, nu uita, întoarce-te tu îndată la El.
Cu lacrimi de pocăinţă şi mărturisire, întoarce-te căit, rugându-L şi dându-I Lui toată inima ta, viaţa şi ascultarea sufletului tău,
pe totdeauna.
Numai aceasta va fi şi mulţumirea ta pentru trecut,
şi siguranţa ta pentru viitor.
7. Dar multe dintre rugăciunile noastre, deşi sunt strigate cu lacrimi şi ascultate de Domnul, rămân totuşi neîmplinite…
Multe dintre dorinţele noastre Dumnezeu nu le re-alizează, deşi ne rugăm cu mare stăruinţă, adeseori, pen-tru împlinirea lor…
Atunci înseamnă că e mai bine aşa.
Fiindcă altfel ar fi spre răul nostru.
8. Credinţa înţeleaptă trebuie să ne sfătuiască totdeauna că este mai de folos pentru noi să nu ni se împlinească dorinţele fireşti, oricât de fierbinte le-am fi cerut în rugăciunea noastră.
Să nu socotim neîmplinirea acelor rugăciuni ca o pedeapsă pentru noi, ci ca o binecuvântare,
căci Dumnezeu nu ne ascultă tocmai pentru că ceea ce Îi cerem nu ne este spre bine, ci ar fi spre rău pen¬tru noi.
9. În Dumnezeu este Viitorul şi El îl cunoaşte mai bine decât noi. De aceea trebuie, chiar şi după o cerere neascultată, să-L iubim şi să-I mulţumim din toată ini-ma.
El Singur ştie ce nenorociri ar urma pentru noi – şi poate pentru mulţi alţii – dacă ar asculta ceea ce noi Îi cerem de multe ori.
10. Pe Numele cel Puternic al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-am bizuit noi când am luat hotărârea de a intra în Oastea Lui.
Deşi ştiam bine câte primejdii şi câţi duşmani se vor ridica împotriva noastră îndată ce am pus legământul Lui – şi până la moarte!
11. Pe Numele cel Biruitor al Lui Iisus ne-am bizuit în ceasul greu al luptelor mântuirii noastre şi în vremea când eram lăsaţi, pentru încercarea credinţei noastre, în mâinile puternice şi mânioase ale vrăjmaşului nostru.
Din aceste mâini, omeneşte vorbind, scăparea părea cu neputinţă.
Iar Numele Lui ne-a izbăvit.
12. Pe Numele lui Iisus cel Milostiv ne-am bizuit în vremile de slăbiciune, de suferinţă, de încercări sau de cădere,
căci nici o altă temelie şi nici un alt reazem nu mai avem asemenea Lui.
13. Pe Numele lui Iisus cel Mântuitor ne-am bizuit şi ne bizuim în toate primejdiile şi în toate ispitele, în toate necazurile şi ameninţările din partea duhurilor ră-utăţii,
văzute şi nevăzute,
printre care am umblat
şi vom mai umbla încă cine ştie câtă vreme…
14. Şi pe Numele lui Iisus cel Credincios ne bizuim astăzi, când avem nevoie să credem cu tărie şi cu linişte că din fiecare iarnă iese o nouă primăvară pentru noi,
că din fiecare noapte va ieşi un alt răsărit biruitor
şi din fiecare cernere, o nouă alegere fericită a ceva ce este şi mai bine, şi mai frumos pentru noi.
15. De aceea aşteptăm cu nădejde
şi ne pregătim cu bucurie, pentru că ne bizuim pe Numele cel Dumnezeiesc şi Adevărat,
pe Numele cel Strălucit şi Puternic,
pe Numele cel Înfricoşat şi Sfânt,
pe Numele cel Frumos şi Fericit al Mântuitorului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Pe El ne bizuim toată credinţa noastră,
toată nădejdea noastră
şi toată dragostea noastră.
16. Din Hristos ne hrănim şi ne încălzim,
ne bucurăm şi ne luminăm,
ne împărtăşim şi ne împrospătăm neîncetat
şi pe Numele Lui cel Slăvit ne întemeiem puternica noastră încredere în tot ce ne-a făgăduit El nouă.
Şi noi Lui.
17. Ce ar mai putea oare să fie în stare să rupă din noi o convingere strânsă, după atâţia ani de încercări şi de minuni, că Numele Dumnezeiesc al lui Iisus Hristos este Neînvins,
că este Slăvit,
că este Veşnic, Iubitor şi Biruitor?
18. O, Numele Binecuvântat al Dulcelui Iisus,
Care umple astăzi inimile noastre,
cântările noastre,
rugăciunile şi speranţele noastre,
El va fi Mâine Singurul Nume umplând Cerul cel nou şi pământul cel nou
şi în El se va pleca orice genunchi pe veşnicie,
cu dragoste – sau cu spaimă,
al tuturor celor de Sus
şi al celor de jos,
şi al celor din adâncuri.
O, ce cutremurător de frumos va fi aceasta!
19. O, Numele lui Iisus! Orice gură trupească ori sufletească Îl va rosti cu dulceaţă sau cu groază…
şi înspre El orice ochi, prieten sau vrăjmaş, va privi cu lacrimi ori cu cutremur!
Slavă Numelui Slăvit al lui Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor!
20. Numai acela care a pribegit pe căi neumblate (Ps 107, 4),
în mijlocul tuturor primejdiilor (II Cor 11, 23-26),
în focul tuturor încercărilor, ispitelor şi vrăjmaşilor,
numai acela poate şti cu adevărat cât de puternică este ocrotirea pe care o dă Numele Puternic al lui Iisus Hristos
şi cât de sigură este apărarea adăpostului Său.
Slavă veşnică Acestui Nume Minunat şi Sfânt!
Amin.
Porţile Veşniciei / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
