Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugăciunile pentru morți

Rugăciunile pentru morți

Rugăciunile pentru morți

    

Dragostea pentru ființele iubite plecate la Domnul a dat îndemn întotdeauna celor rămași în viață să se roage Domnului pentru ele, pentru odihna și fericirea lor veșnică (I Cor. 15, 29). Biserica a privit întotdeauna cu înțelegere nevoia aceasta de mângâiere a sufletelor rănite de sabia necruțătoare a morții, însă, totodată, ea a atras atenția credincioșilor ei să nu-și pună nădejdea mântuirii lor în aceste rugăciuni.

     Cu privire la ele, Biserica noastră învață „că moartea este încheierea vieții vremelnice și începutul celei veșnice și, în același timp, hotarul până la care se poate face din om tot ce e necesar pentru mântuire și dincolo de care nu se mai poate face nimic în această privință” (Pr. I. Mihălcescu, Manual de Teologie Dogmatică, p 264).

    „După noi – zice teologul grec ortodox, Hristu Andrutsos – aceste rugăciuni trebuie determinate mai mult negativ, mărginindu-le în cadrul limitelor pe care le-a mărginit Biserica veche, cu excluderea oricărei cercetări despre modul și ființa folosului ce rezultă din ele pentru cei morți” (Andrutsos, Dogmatica, p 459).

    De altfel – spune același teolog – „credința că există după moarte convertire și mântuire stă în contrazicere cu adevărurile fundamentale ale creștinismului” (Andrutsos, Dogmatica, pg. 459).

    „Sfânta Scriptură – spune părintele Stăniloaie în lucrarea sa ‹‹Teologia Dogmatică Ortodoxă››, vol. I, p 245, – arată că viața pământească este arena în care omul își decide soarta pentru veci, că după moarte omul nu-și mai poate schimba soarta”.

    De aceea, credinciosul trebuie să lucreze „până este ziuă”, căci după ce va veni noaptea – moartea – nu va mai putea lucra nimic pentru mântuirea lui.

    „Până este ziuă” să lăsăm păcatul și să venim la Domnul, pentru ca ziua chemării noastre la El să ne afle într-o stare ca a fecioarelor înțelepte, cu „candelele” pline de „untdelemnul” credinței și al dragostei, pentru ca venirea „Mirelui” să ne afle într-o sfântă așteptare, ca astfel să putem intra împreună cu El în „odaia de nuntă” a veșnicei Lui bucurii.

Ioan Capătă, în „Biserica – Trupul lui Hristos: scurtă privire asupra învățăturii Bisericii Ortodoxe”, Editura  ‹‹Oastea Domnului›› – Sibiu, 2000, pg. 107-108

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!