Numeri 6, 25
Strălucirea Feţei lui Dumnezeu peste cineva este cel mai ceresc şi mai neobişnuit dintre harurile dumnezeieşti pe pământ. Fiindcă aceasta o poate da numai plinătatea prezenţei lui Hristos în toată fiinţa acelui om. Ea răzbate prin toată înfăţişarea şi umblarea, cuvântul şi tăcerea, viaţa şi lucrarea lui ca nişte valuri de putere, de căldură, de lumină şi de bucurie. Ca o strălucire care ar veni de pe dinăuntrul său înspre în afara sa. Cu strălucirea Feţei lui Dumnezeu peste om, nu este ca şi cu cea a soarelui care luminează lucrurile din afară. Ci Faţa lui Dumnezeu luminează dinăuntru, din inimă, ca şi cum acolo ar fi soarele. Strălucirea aceasta este întâi pace. În fiinţa acelora care o au, stăpâneşte o netulburată pace în orice împrejurare, chiar în faţa celei mai mari cruzimi sau neaşteptate lovituri şi ameninţări, ba poate tocmai atunci mai mult . Această pace rămâne plină de seninătate, căci izvorul ei este nu numai încredinţarea în Hristos, ci este chiar prezenţa Lui în om. Este apoi bucurie, o bucurie pe care nimeni n-o poate întuneca, nici cele mai înspăimântătoare veşti, nici cele mai tulburătoare privelişti. E o bucurie gata totdeauna să cânte, să-L laude pe Dumnezeu, să mulţumească, să se roage, să îmbrăţişeze pe toată lumea. Şi mai este apoi pricepere şi înţelepciune, simţ de pătrundere şi cunoaştere, inteligenţă şi iradiere, agerime şi putere de orientare, de inspiraţie, de convingere, de sesizare… Şi mai este apoi ceva şi mai mult decât toate acestea…
Noi am dori să putem exprima cu cele mai inspirate cuvinte şi comparaţii tot ce înseamnă acest har, dar în cuvinte omeneşti este cu neputinţă. Pentru această stare nu există urechi, ci numai ochi. Acei care au ochi duhovniceşti sănătoşi, numai ei pot s-o înţeleagă. Dar la strălucirea aceasta se ajunge foarte rar şi prin multe întunecări. Şi comoara aceasta se dobândeşte printr-un lung şir de nebănuite renunţări. E piatra scumpă cu acel nume nou pe care nu-l ştie decât cel care îl primeşte.
Slavă veşnică Feţei Tale, Dumnezeule Strălucit şi Lumina oricărei lumini! Cât de minunat a strălucit Faţa Ta peste Hristos Domnul nostru dinăuntrul Său, pentru că Tu erai în El! Te rugăm să faci să strălucească Faţa Ta tot mai mult şi din tot mai mulţi oameni, pentru ca tot pământul să se umple de cunoaşterea şi de ascultarea Ta. Amin. Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.
2 Comments