Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „SĂ NU-L ÎNTRISTAŢI PE DUHUL SFÂNT” (Ef 4, 30)

„SĂ NU-L ÎNTRISTAŢI PE DUHUL SFÂNT” (Ef 4, 30)

„SĂ NU-L ÎNTRISTAŢI PE DUHUL SFÂNT” (Ef 4, 30)

Numai frunze – stă Duhul trist… Numai frunze – stă Domnul trist…

Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu-L în­tristăm pe Duhul Sfânt. În multe feluri Îl putem întrista pe Duhul Sfânt. Desigur Îl în­tristăm mai întâi prin păcatele noastre. Duhul Sfânt e „porumbelul” care fuge de la noi îndată ce păcătuim.

Pe Duhul Sfânt Îl întristăm apoi şi printr-o viaţă deşartă şi lipsită de roadele faptelor bune. Englezii au o vestită cântare religioasă: „Numai frunze – stă Duhul trist”. Adică Duhul Sfânt aşteaptă rod în pomul vieţii noa­stre şi, văzând numai frunze, Se întristează.

Şi Domnul aşijderea aşteaptă rod în pomul vieţii noastre. Căci despre El a zis în pilda cu smochinul că e Grădinarul cel bun (Lc 13, 6-9). Şi El aşijderea Se întristează când vede numai frunze.

Roadele Duhului sunt arătate la Galateni 5, 22: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credin­cioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”. Aceste roade le aşteaptă Duhul. Şi pe acestea le aş­teaptă şi Domnul. Şi stă Duhul trist – şi stă şi Domnul trist când, în locul acestor roade, se vede numai frunză, se vede numai evlavie goală, numai vorbă goală.

O, ce frunziş frumos e creştinătatea de azi! Frunză şi iar frunză în toate părţile. Dar… dacă dai frunza la o parte, rodul nu se vede nicăieri. Iar numai cu frunză nu poate trăi omul şi nu se poate mântui.

O, ce de frunziş este astăzi în lume! Noroc însă că Evanghelia ne-a lăsat cheia: „După roadele lor îi veţi cunoaşte pe dânşii, că nu culeg oamenii struguri din spini, nici smochine din ciulini (Mt 7, 16). Pomul se cunoaşte după roadele lui.

La Rusalii – ca şi la Paşti – se vor­beşte despre bucuria praznicului. Dar această bucurie, de regulă, e o bucurie de frunză goală (poate că şi obiceiul de a pune frunză de Ru­salii ne arată întrucâtva acest adevăr). Acea­sta e o „bucurie” care Îl întristează pe Duhul Sfânt.

Rusalii, praznice, serbări fără roadele de la Galateni sunt jalnica cântare: „Numai frunze – stă Duhul trist… Numai frunze – stă Domnul trist”.

Dragă cititorule! Eu te întreb: cum stai tu cu pomul vieţii tale? Ia seama, iubitul meu! Cuvânt nu vom avea în Ziua Judecăţii, că n-am făcut roadă, că n-am putut face roadă. Căci Grădinarul cel Bun stă gata să sape pomul nostru împrejur, să-l reteze, să-l cureţe, să-l îngrijească. Iar de sus, Duhul Sfânt stă gata să ne trimită căldura Lui, ploaia Lui, vântul Lui, viaţa Lui.

Să stai fără roadă sub sapa Grădinarului şi sub ploaia şi căldura Duhului sfânt e ceva îngrozitor. E o pieire pentru care cuvânt nu vom avea în Ziua Judecăţii.

„Să facem dar roduri vrednice de pocă­inţă” (Mt 3, 8). „Iată, securea stă la ră­dăcina pomilor” (Mt 3, 10). „Şi tot pomul ce nu face poame bune se taie şi în foc se aruncă” (Mt 7, 19). Să facem dar roduri vrednice de pocăinţă…

Fratele meu! Ca mâine Domnul va veni „să scuture roadele” (Is 27, 13). Oare va afla rod în pomul vieţii tale, ori numai frunză goală?

«Isus Biruitorul» nr. 25 / 16 iun. 1935, p. 1

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!