Aceste cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos au avut şi au o valoare emblematică pentru întreaga istorie a încercatului nostru popor creştin de la Gurile Dunării. Dar parcă nicicând n-au fost pentru el mai actuale aceste cuvinte ale Divinului Galileean decât acum în contextul moral-spiritual, social-economic şi politic al acestui sfârşit de mileniu.
Războaie, veşti de războaie, cutremure, proliferarea fărădelegii în toate compartimentele vieţii şi la toate nivelele, răcirea dragostei şi încălzirea până la incandescenţă a urii şi minciunii sub formele cele mai amăgitoare şi hidoase; sărăcia, foamea şi mizeria omului de rând, în contrast flagrant cu belşugul deşănţat al corupţilor cu sau fără blazon politic; hristoşii mincinoşi şi falşii profeţi care îşi expun în bâlciul neruşinării mărfurile în ambalaje cât mai îmbietoare, ei bine, toate aceste realităţi dureroase şi zguduitoare prin acţiunea şi consecinţele lor nefaste ne pot face să eşuăm în vâltorile deznădejdii şi ale necredinţei, punând la îndoială toate valorile moral-spirituale ale creştinismului bimilenar.
Ba unii filozofi ai neantizării se şi grăbesc, cu o savantă ignoranţă, să vorbească despre „moartea“ lui Dumnezeu sau despre „falimentul“ creştinismului, uitând că, dacă cineva „a murit“ sau „a falimentat“, aceia sunt ei înşişi, cei care s-au lepădat de Hristos şi Biserica Lui şi s-au făcut un singur trup şi duh cu Mamona, dându-se, pe vecii vecilor, pomană iadului.
Şi totuşi, peste toate aceste plăgi prevestitoare de apocalips şi peste aceste valuri oarbe şi înfuriate, răsună invincibile cuvintele Mântuitorului: „Să nu vi se tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze“; „Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!“ (Ioan 14, 27; 16, 33).
Da, popor român, să nu ţi se tulbure inima, pentru că întreaga ta istorie este un miracol în care se vădeşte cu prisosinţă puterea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale!
Este suficient doar a ne aminti cum am trecut prin perioada năvălirilor barbare, cum o mie de ani în noaptea Evului Mediu n-aveam un stat şi un nume între popoare. Cu toate acestea, pentru că am privit mereu spre Dumnezeu, am ieşit biruitori la lumina istoriei, fiind singurul popor neolatin care păstrează numele gloriosului popor roman. Ce să mai spunem de faptul că am ieşit biruitori de sub robia de câteva secole a Semilunii, păstrându-ne moşia, credinţa străbună şi dulcea limbă română. Nici „iasma peltică“ a Fanarului, nici „ursul moschicesc“, nici zvastica „cruciaţilor blonzi“, nici „secera şi ciocanul“ regimului ateu nu ne-au putut desfiinţa ca neam, ţară şi limbă, noi rămânând ceea ce am fost dintotdeauna: un popor creştin ortodox aşezat, cum spune cronicarul, „în calea tuturor răutăţilor lumii“.
Iar astăzi, o ştim cu toţii, ne este greu. Peste măsură de greu! Este cumva Dumnezeu de vină?
În cei peste patruzeci de ani de crâncenă robie comunistă, am suferit nespus de mult şi am pierdut multe. La ieşirea din „egiptul ateu“, asemenea evreilor de odinioară, unii dintre noi au ieşit cu „suflet“ de egiptean, adică şi-au pervertit inima şi cugetul, nemaiavând aceleaşi sentimente şi idealuri cu poporul ales. Şi cât i-au mai dat de lucru lui Moise aceşti evrei egiptenizaţi! Cum încercau aceştia în toate felurile să-l întoarcă pe poporul lui Dumnezeu din drumul spre libertate înapoi în robia lui Faraon, la carnea, prazul şi usturoiul din oalele sale!
Este atât de greu să scapi de mentalitatea de rob, să prinzi gustul adevăratei libertăţi şi s-o trăieşti conştient…
Din păcate, mai sunt unii care regretă „epoca de aur“, tânjind după „carnea şi prazul“ din oalele lui Ceauşescu. Este o mentalitate nocivă, mentalitatea vitei care, dacă are cât de cât fân în iesle, poate duce poveri încovoietoare şi poate primi, din belşug, bice pe spinare.
Dar noi suntem fiinţe după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dimpreună lucrători cu El. În Iisus Domnul, poporul nostru îşi află pacea, încrederea şi puterea care ne fac să trecem biruitori peste valurile şi furtunile de azi. Numai El poate aduce o zare de lumină peste neliniştile şi greutăţile covârşitoare ale României de azi.
Prof. Gh. PRECUPESCU
