Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. (Luca 8, 5-15)
Ce frumoasă asemănare este între pilda Semănătorului şi Ogorul cel duhovnicesc al Oastei Domnului! Şi Adunările Oastei sunt adevărate ţarine în care Cuvântul se seamănă totdeauna din belşug, la timp prielnic pentru a aduce rod însutit.
Vedem această Evanghelie delimitată în două părţi: una pentru o parte de oameni şi alta pentru un cu totul altfel de oameni. Domnul întotdeauna Se lasă descoperit alor Săi şi Se ascunde de cei fără pricepere, răi şi necredincioşi. Cu alte cuvinte, vedem o Judecată corectă privind răsplata celor credincioşi cât şi a celor necredincioşi, începând chiar de pe acest pământ…
Primele trei tipuri de pământ reprezintă starea lumii actuale, diavolul urmărind ca sămânţa să nu ajungă la adâncimea necesară şi mai apoi la rodul cel bun.
Omului, ajuns în lume, îi ia diavolul din inimă constant Cuvântul, cu gânduri ca şi acestea: Eşti prea tânăr ca să te pocăieşti, te vei pocăi încolo mai târziu… acum trebuie să mergi mai departe cu şcoala! După ce termini şcoala, vine iar diavolul şi zice: Acum ai terminat şcoala, ai primit o diplomă şi trebuie să te realizezi!
Apoi zice: Acum te-ai căsătorit şi trebuie să îţi întemeiezi o familie, nu ai acum timp de Dumnezeu! Trebuie să îţi iei un teren şi să ridici o casă mare, că aşa au toţi în jurul tău!… Şi, de aici, lista continuă cu fel şi fel de lucruri care par necesare, dar care au un preţ veşnic pentru sufletul nostru. Şi mereu diavolul ştie cum să ne ademenească, pentru ca astfel sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu să nu ajungă să fie crezută şi nici să aducă rod, prin Naşterea din Nou…
Un al doilea fel de pământ este cel în care omul ajunge să audă Cuvântul şi chiar să îl creadă adevărat, însă când apare încercarea credinţei lui, el se leapădă, ca nu cumva să sufere ceva pentru El.
Şi cel de-al treilea fel de pământ este cel acoperit cu spinii plăcerilor. Şi aici, cei care aud Cuvântul îl cred cu o credinţă îndoielnică. O credinţă amestecată cu grijile, bogăţiile şi plăcerile fără măsură ale lumii acesteia care îl fac pe om să creadă că aici este şi Raiul şi Iadul, renunţând să mai lupte pentru dobândirea mântuirii sufleteşti. Ajunge omul să găsească plăcere la cumpărături, în vacanţe, în modă, în mâncăruri, în muzică… Şi lista, de-asemenea, continuă cu fel şi fel de atracţii, parcă să împiedice tot mai mult rodirea Seminţei veşnice.
Al patrulea fel de pământ, ne spune Evanghelia, este pământul cel bun al inimii noastre, care, imediat ce aude Cuvântul, îl crede din toată inima, şi este pregătit prin răbdare şi ascultare să aducă rod însutit, devenind Fiu al Dumnezeului celui Viu. Rodul cel bun întotdeauna va dospi şi în aproapele nostru dorinţa de schimbare, din omul cel vechi renăscând omul cel nou după chipul Celui care ne-a răscumpărat – Domnul Iisus.
Toţi suntem chemaţi să ascultăm Cuvântul cel dătător de Viaţă şi apoi să dorim să aducem rodul însutit de răbdare şi ascultare, urmând până la moarte Mântuitorului nostru, biruind şi noi moartea şi pe cel viclean. Prin cuvintele Sfintei Evanghelii, înţelegem că s-a făcut dreptate lumii acesteia, prin faptul că omul a fost adus la Cunoaşterea lui Hristos, singurul Adevăr mântuitor şi unic.
Prin voinţa sa, omul urmând să aleagă pe cine să urmeze şi cui să îi slujească pentru a fi pe totdeauna rob sau slobod.
Scumpii noştri fraţi! Şi noi suntem chemaţi să ne cercetăm dacă ne aflăm în cel de-al patrulea fel de pământ. Suntem chemaţi să ne curăţim aria sufletului nostru, prin a ne pune la modul cel mai serios problema mântuirii sufleteşti. Şi, printr-o trezire sinceră, să devenim nişte mărturisitori, deşteptând şi conştiinţa semenilor noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Slăvit să fie Domnul!
Cristi MISTREANU
