„Cuvântul Lui este un scut (pavăză) pentru cei ce se încred în El“ (Pilde 30, 5).
Ce dar mare este nouă Cuvântul lui Dumnezeu! Însuşi Dumnezeu ne spune despre Cuvântul Lui că ne este: pâine, apă, foc, sămânţă şi pavăză (scut).
Dumnezeu ne spune despre Cuvântul Lui că ne este şi scut, pavăză, apărare. Ce dulce făgăduinţă este şi aceasta! Căci lumea aceasta este o vale a plângerii, plină cu fel de fel de lovituri şi dureri sufleteşti şi trupeşti. Clipă de clipă te loveşte viaţa, şi de cele mai multe ori nu ai unde să scapi. Îţi cauţi un refugiu, o scăpare şi nu o afli.
Şi, iată, Bunul Dumnezeu soseşte şi îţi îmbie un scut, o apărare, o scăpare: scutul Cuvântului Său din Biblie. Şi, o, ce scut şi pavăză dulce este acesta!
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este un scut uriaş, o pavăză uriaşă, unde poţi scăpa din faţa tuturor loviturilor acestei vieţi. Un creştin adevărat, un copil al lui Dumnezeu e acela care cunoaşte şi foloseşte acest scut binecuvântat. Ai o mare întristare? Simţi că umbrele deznădejdii se lasă peste faţa ta? Aleargă îndată la scutul biblic de la Matei 5, 11: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre“.
Te batjocoreşte şi te prigoneşte cineva? Deschide Noul Testament şi citeşte acolo unde se spune că Fiul lui Dumnezeu a fost batjocorit şi hulit. Şi ascultă făgăduinţa Lui: „Ferice de voi când din pricina Mea oamenii vă vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră“ (Matei 5, 11).
Ţi se face o nedreptate? Învaţă-te să apelezi la Tribunalul cel ceresc. În toate loviturile acestei vieţi, învaţă-te să te refugiezi sub scutul cuvântului biblic. Învaţă-te să te aperi cu scutul cuvântului biblic. Învaţă-te să te mângâi cu scutul cuvântului biblic. Învaţă-te să alergi şi să stai mereu sub acest scut binecuvântat.
Dumnezeu S-a îngrijit să ne lase pilda unui om pe care l-a izbit cu lovituri din toate părţile, anume ca să alerge şi să scape sub acest scut binecuvântat. Acest om e David-proorocul: „Doamne, mulţi sunt vrăjmaşii mei. Ce mulţime se scoală asupra mea! Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu “ (Psalm 3, 1-3).
Adică Dumnezeu îi arată lui David primejdia, dar îi întinde şi scutul de scăpare: „Scutul meu este în Dumnezeu Care mântuieşte pe cei cu inima curată“. „Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, scutul meu şi mântuirea mea“. „Domnul este tăria mea şi scutul meu. În El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este inima plină de veselie şi Îl laud prin cântările mele“.
În orice încercare ar ajunge un copil al lui Dumnezeu, el stă liniştit sub scutul cuvântului biblic şi îi cântă lui Dumnezeu plin de veselie.
Părintele Iosif TRIFA
