Amintirea lui o prăznuim la 23 aprilie. [E] aşezat praznicul la început de primăvara, ca şi Sfântul Dumitru toamna (26 octombrie). Ei împart anul în două şi stau ca doi luminători în drumul vieţii noastre, prin credinţa lor, ca doi aprigi luptători pentru Hristos, îndemnându‑ne să le urmăm pilda.
Sfântul Gheorghe, născut din neam mare şi bogat, îşi avea moşia în Capadochia Anatoliei. A trăit pe vremea lui Diocleţian, împăratul Romei. Era acesta un dârz apărător al idolilor păgâneşti şi un crunt prigonitor al creştinilor. Făcuse sfat mare cu sfetnicii săi, cum să întoarcă din calea lor pe adevăraţii închinători ai lui Hristos. La sfat luase parte şi tânărul Gheorghe, abia de 20 de ani. Creştin prin credinţă, când văzu tirania şi chinurile crude ce se hotărâseră pentru cei ce nu se vor întoarce la credinţa împăratului, el, cu îndrăzneala mare, îşi ridică cuvântul şi spuse: „Vouă se cade să faceţi pace în toată lumea şi vreţi să vărsaţi sânge sfânt şi drept şi să nevoiţi creştinii să creadă în idoli? O, oameni rătăciţi, nu vă amăgiţi, nici vă orbiţi sufleteşte şi trupeşte! Hristos este singur Dumnezeu, Acela este singur Domn, de la Acela s-au făcut toate. Învăţaţi-vă şi voi a crede…”.
Crunt s-a mâniat împăratul pentru vorbele lui. Şi a dat poruncă slujitorilor săi să înceapă chinurile pentru Gheorghe şi pentru toţi cei ce mărturisesc ca el.
Dar Sfântului nu i-a slăbit credinţa nici toate chinurile pe care le-a îndurat ca un adevărat luptător al lui Hristos, căci glas din cer îi şoptea mereu: „Nu te teme, Eu sunt cu tine!”.
Luptă grea a dat Sfântul, dar a sfârşit ca un biruitor, dobândind cununa dreptăţii. De aceea e înfăţişat în icoanele noastre ca un luptător şi biruitor asupra balaurului, care e chipul duhului rău.
Ce ne spune nouă sărbătoarea şi icoana Sfântului Gheorghe? Ele sunt un îndemn pentru noi să intrăm degrabă în Oastea lui Hristos, să punem mâna pe arma credinţei şi a bunei vieţuiri, ca să doborâm idolii patimilor şi ai nelegiuirilor ce bântuie azi viaţa omenească. Aşa cum a doborât el, în capiştea lui Apolo, idolii păgâneşti, care, în faţa Sfântului, prin rugăciunea lui, au căzut grămadă. S-a auzit sunet şi ţipăt, şi plângere din ei, dar au trebuit să piară din faţa luptătorului pentru Hristos.
Aşa va fi şi nouă, celor din Oastea lui Hristos. Va trebui să dăm luptă aprigă cu noi înşine şi cu cei din jurul nostru. Va trebui să înfruntăm batjocurile şi poate chiar prigoana celor ce se închină încă atâtor patimi ale vremurilor noastre, stând sub stăpânirea mamonei. Dar biruinţa va fi a noastră. Această nădejde ne-o întăreşte praznicul Sfântului Gheorghe, care multe a răbdat pentru dragostea şi numele lui Iisus Hristos.
«Lumina Satelor» nr. 17 / 4 mai 1924, p. 2
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
1 Comment