Sfârşit e tot ce-a fost durere,
sfârşit pe veci e-al tău suspin,
spre veşnicii de mângâiere,
o, vino, Ceru-ntreg te cere,
Iubito, scoală-te şi vin’!
Trecute-s ploile duşmane,
se face-acum pe veci senin,
trecută-i iarna de prigoane,
o, vin să-ţi vindec orice rane,
Iubito, scoală-te şi vin’!
Priveşte florile de stele
pe care-n calea ta le-anin
pe pajiştile Ţării Mele,
să te-ncununi pe veci cu ele,
Iubito, scoală-te şi vin’.
De-azi despărţirea e sfârşită,
uniţi vom fi de-acum deplin.
La Veşnicia strălucită,
o, vino, Sora Mea iubită,
Iubito, scoală-te şi vin’!
Cu cântec şi cu veselie
e cerul cerurilor plin,
pe strălucita lui câmpie
să străluceşti de bucurie,
Iubito, scoală-te şi vin’!
O, vino, viile-nflorite
împart parfumul lor divin,
în Pomul Vieţii pârguite
te-aşteaptă roadele dorite,
Iubito, scoală-te şi vin’!
O, vino-n veşnica Cetate
să bem al Nunţii Noastre Vin,
să facem veacuri minunate,
un cântec şi-o iubire toate,
Iubito, scoală-te şi vin’!
1 Comment