Apostolul Simon Petru
În prima sa epistolă sobornicească, Apostolul Petru, ca bun cunoscător al călătoriei noastre vremelnice şi pline de primejdii din această viaţă, ne îndeamnă cu stăruinţă să ne ferim de „poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului” (I Ptr. 2, 11). Ca să înţelegem cu precizie la ce s-a gândit, Apostolul revine: „aţi făcut voia păgânilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri…” (I Ptr. 4, 3). Bătrânul Apostol Petru s-a dovedit şi un fin observator, atunci când a tâlcuit patimile celor din Sodoma şi Gomora, precum şi efectele dezastruoase asupra dreptului Lot care „zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor nelegiuite pe care le vedea şi auzea” (II Ptr. 2, 2).
Pe aceia dintre învăţătorii mincinoşi care-i ademenesc pe oameni prin plăcerea desfătărilor şi ospeţelor zilnice, Apostolul Petru îi aseamănă cu „nişte dobitoace fără minte… fii ai blestemului… avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat” (II Ptr. 2, 12-14).
Ştim din Sfânta Scriptură că Simon Petru, înainte de a fi chemat la apostolie, era căsătorit; că Însuşi Mântuitorul a locuit în casa lui şi i-a vindecat soacra prinsă de friguri; iar după Pogorârea Sfântului Duh, Petru nu şi-a părăsit soţia, ci a chemat-o alături de el ca ajutor smerit în misiunea vestirii Evangheliei printre neamuri.
Apostolul Petru a înţeles şi a trăit Taina unirii curate dintre bărbat şi femeie fără să-i fie piedică în urmarea lui Hristos şi în lupta pentru dobândirea mântuirii. Îndemnurile sale pentru soţi, ca împreună-lucrători şi moştenitori ai harului Vieţii, subliniază importanţa, valoarea şi puterea rugăciunii prin care cei doi intră în comuniune cu Creatorul (I Ptr. 3, 7).
va urma
Prof. Ion Lazăr
din ”PEDEAPSA NEASCULTĂRII”
sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale
Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
