Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ŞI VOI CU CE VĂ VESELIŢI?

ŞI VOI CU CE VĂ VESELIŢI?

ŞI VOI CU CE VĂ VESELIŢI?

Am scris în altă bucată că omul duhului nu stă cu privirea în pământ şi numai se posomorăşte pentru primejdiile care ameninţa viaţa cea sănătoasă, ci el este şi vesel, fiindcă nu lasă întristările să-i abată mulţumirea sufletului. Sf. Pavel spune: „Am bucurie întru tot necazul nostru” (II Cor 7, 4). Deci şi noi trebuie să păstrăm su­fletele noastre aşa ca să putem fi veseli şi netulburaţi şi când neca­zurile vin peste noi. Omul duhului ştie că toate sunt în mâna lui Dum­nezeu şi atunci el nu se poate tulbura de zbuciumările vremelnice ale acestei vieţi.

Dacă este aşa, noi ne bucurăm şi când vrăjmaşii noştri turbează de mânie împotriva noastră şi facem haz de înverşunarea lor. Privim spre lucrul lor şi-l vedem şubred şi faptă de oameni nărăvaşi. Ne veselim privindu-l şi ne mai des­creţim frunţile zâmbind în po­pasurile lucrului nostru.

Aţi citit despre turbăciunea Lungalecului de la «Glasul Monahilor». Am luat-o în sfârcul biciului acum două numere şi aţi văzut ce scrâşnire la vrăjmaşii voştri împotriva voastră. Credem că v-aţi veselit, că era şi de ce.

Numai Lungul nu s-a veselit. A rămas pe gânduri. A dat peste Oastea Domnului în casa unui că­lugăr de la Mitropolie şi acolo s-a simţit foarte tulburat.

A răspuns el în «Glasul», dar fără multă îndrăzneală. Nu mai este ca în vremurile cele bune.

Dar ştiţi ce spune? Că nu e chiar aşa cum spun eu că n-a în­făptuit nimic, pe când Oastea îl striveşte cu înfăptuirile ei şi cu răsunetul peste ţara întreagă. A făcut şi el ceva…

Ei, ce a făcut?

Apoi uite că a alungat-o pe doamna Sanda Matei de la biserica mea, unde ţinea adunări „rătăcite”.

Acum ascultaţi şi voi, ostaşilor: La biserica mea se adunau multe femei din Bucureşti, pentru a as­culta cuvânt creştinesc şi a se în­demna spre fapte bune. Era o viaţă vrednică de toată lauda şi buna primire.

Lungalecului însă nu i-a plăcut şi a stârnit lumea împotriva ei. Va să zică unde era o adunare creşti­nească s-a încordat să nu izbu­tească. Cu asta, Lungul se laudă.

Dar sunt adunări de sus până jos ale diavolului cele din parohia Părintelui Alecu. Dacă nu i-a plăcut a noastră şi s-a apucat s-o înfrunte, de ce nu cu atât mai mult nu se duce la aceea unde se pierd sufle­tele şi trupurile în beţie şi des­trăbălare?

Cum de spumegă împotriva a­dunărilor creştinilor şi nu se duce să strice hoardele păgânilor?

Apoi dacă nu face de-acestea, înseamnă că nu e în stare a face. Oastea a făcut şi e de laudă. Lungul se duce unde e treabă u­şoară, nu să se ia cu diavolul la trântă.

L-am văzut acum trei zile la „Carul cu Bere” din Bucureşti, întinzându-şi foile pe dinaintea băuturilor. Mă gândeam: Uite-l unde vine! Unde se adună oamenii la un pahar cu bere şi nu se îmbată. Nu se duce la cârciumile din parohia Alecului său, unde este beţie în toi, nu nu­mai băutură de bere.

Fuge Lungul de greu şi numai flecăreşte de departe. Dacă îşi dă coatele cu Alecul său, apoi să pornească la treabă în acea parohie, peste care porunceşte satana, pe când în biserica Alecului se găsesc numai cinci credincioşi.

La lucru de acesta să te văd, [căpetenie] a bârfelii, care vezi numai de ce trebuie să facă alţii, dar nu tu şi ai tăi.

Arhim. Scriban

«Oastea Domnului» nr. 34 / 19 aug. 1934, p. 3

Arhimandritul Iuliu Scriban şi Oastea Domnului
O culegere de Ovidiu Rus
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!