din cuvântul fratelui Traian Dorz la adunarea de consfătuire de la Călan – 22 iunie 1985
Tot ceea ce facem fiecare pentru noi este pentru întreagă Lucrarea. Suferim pentru Lucrare? Răsplata se răsfrânge asupra întregii Lucrări. Facem rău în Lucrare? Pedeapsa vine peste toţi cei care au ştiut şi n-au împiedicat sau au acceptat răul.
De aceea, într-adevăr, împotriva zvonurilor tendenţioase şi răuvoitoare despre fraţi, trebuie să lucrăm cu toată puterea, pentru că cu arma aceasta diavolul ne loveşte pe fiecare dintre noi. Azi pe unul, mâine pe altul, el nu cruţă pe nimeni, pentru ca să ne dezbine şi să ne facă să nu mai avem încredere unii în alţii, ca să nu putem lucra unii cu alţii. Cea mai mare putere a noastră este acum colaborarea dintre noi; unitatea de gândire şi simţire pentru scopul cel mare pentru care ne-a ridicat Dumnezeu: mântuirea familiei noastre, a oraşului şi a satului, a ţării noastre şi a lumii întregi. Cu cât vom lucra mai uniţi, mai solidari, mai credincioşi, mai ataşaţi, mai strâns legaţi în părtăşie unii cu alţii, cu atâta Dumnezeu ne va da mai curând izbânda aceasta. Şi ce măreţ şi frumos va fi când, în urma suferinţei şi a muncii noastre unite şi credincioase, nu numai că vom avea fiecare bucuria deplinei părtăşii cu ceilalţi fraţi, dar vom vedea cum şi asupra altora se răsfrânge, asupra tuturor, răsplata pentru ostenelile noastre date împreună, din dragoste pentru Dumnezeu.
Singura noastră armă este unirea dintre noi; armonia, puterea, iertarea, iubirea aşa cum suntem. Oricât de slab ar fi un frate, e mai bun decât unul din lume, oricât de bun ar fi omul din lume. Să-i iubim pe fraţi, căci pe ei ni i-a dat Dumnezeu. Şi, iubindu-i pe fraţi, ne-mpărtăşim şi noi din iubirea tuturor şi astfel Dumnezeu ne va binecuvânta.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
2 Comments