Oastea Domnului

Smerenia ne mai lipseşte…

Sf. Fotie şi Sf. Ignatie, vor sta mărturie împotriva celor care nu ştiu sau nu vor să cadă în genunchi cerându-şi iertare unul altuia.

Iată ce spune Sf. Fotie despre dragoste:
„Nimic nu este mai cinstit şi mai preţios decât dragostea. Aceasta este părerea tuturor, fiind confirmată şi de Sfintele Scripturi. Prin ea, cele despărţite se unesc, devin strâns legate, unindu-se mereu tot mai strâns. Ea închide toate căile spre revolte şi conflicte interne; pentru că «dragostea nu gândeşte răul, îndelung rabdă, toate le nădăjduieşte, toate le îndură» şi, conform Sf. Pavel, «nu cade niciodată». Ea împacă slujitorii vinovaţi cu stăpânii lor, scoţând în evidenţă firea lor asemănătoare şi diminuând astfel vina. îi învaţă pe slujitori să îndure cu blândeţe mânia stăpânilor şi îi consolează pentru inegalitatea stării lor prin exemplul celor care au suferit la fel ca ei. Îmblânzeşte mânia părinţilor împotriva copiilor şi a murmurelor acestora. Face din dragostea părintească o armă puternică ce vine în ajutorul lor, prevenind în familie acele certuri de care natura se cutremură. Opreşte cu uşurinţă neînţelegerile dintre prieteni şi îi convinge să-şi reia cu bunăvoinţă relaţiile prieteneşti. Cât despre cei care au aceleaşi gânduri despre Dumnezeu şi cele dumnezeieşti, deşi distanţa îi separă şi nu se văd niciodată, ea îi uneşte şi îi identifică nevăzut şi face din ei prieteni adevăraţi. Şi dacă din întâmplare unul din ei ar ridica acuzaţii nechibzuite împotriva celuilalt, ea înlătură răul, aşază lucrurile pe calea cea bună şi pecetluieşte legătura unirii…
Această dragoste este cea care m-a făcut să îndur fără greutate învinuirile slobozite asupra mea, sfinţite părinte, ca pe nişte săgeţi; cea care m-a împiedicat să consider cuvintele sfinţiei voastre ca provenind din mânie sau dintr-un suflet capabil de insulte şi duşmănii; cea care, dimpotrivă, m-a făcut să le privesc ca pe o dovadă a unei afecţiuni care nu se poate ascunde şi a unui zel scrupulos pentru disciplina bisericească, o dovadă a râvnei de a vedea totul făcut corect. Fiindcă, din moment ce dragostea nu ne va permite să considerăm nedrept nici măcar răul, cum ne va permite să numim nedrept orice alt lucru? O astfel de natură are dragostea, încât va socoti ca un bine intenţionat chiar ceea ce ne aduce suferinţă. Dar, de vreme ce nu există nici un motiv ca adevărul să nu fie spus între fraţi, sau între părinţi şi copii (fiindcă ce este mai cinstit decât adevărul?), daţi-mi voie să vorbesc şi să vă scriu cu deplină libertate, nu din dorinţa de a vă contrazice, ci cu scopul de a mă dezvinovăţi…”

La o simplă citire, pare doar teorie, dar aceste cuvinte au fost puse în practică de cel ce le-a rostit. Şi noi le putem pune în practică, mi-aş dori enorm să citesc astfel de mărturii scrise de fraţi. Eu nu-mi permit să dau sfaturi, iată exemplul celor doi sfinţi este destul de grăitor, smerenia ne mai lipseşte…

Sorin

Lasă un răspuns