Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home SPRE PAȘTILE ÎMPÃRÃȚIEI VIITOARE

SPRE PAȘTILE ÎMPÃRÃȚIEI VIITOARE

SPRE PAȘTILE ÎMPÃRÃȚIEI VIITOARE

Spun Părinţii Bisericii, în special Sfântul Grigorie Teologul şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, că există trei feluri de Paşti: Paştile după Lege, Paştile după Har şi Paştile Împărăţiei ce va să fie.

Plini de nădejde, afirmăm în Simbolul credinţei: Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. În timpul Paştilor celor după Lege – am ales forma la plural, deşi este corectă şi la singular, Paşte –, evreii sărbătoreau şi sărbătoresc eliberarea lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, din robia egipteană. Paştile cele după Har – pe care le trăim acum, în epoca Duhului Sfânt – îşi au izvorul în Învierea Domnului, prin care suntem trecuţi de la moarte la Viaţă şi de pe pământ la cer. Paştile Împărăţiei ce va să fie sunt superioare celorlalte două, şi aceasta o arătăm încă de când cerem la Sfânta Liturghie: Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale, cerere bazată pe cuvântul Mântuitorului: „Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu” (Mt 26, 29).

La toate cele trei Paşti s-a dat şi se va da o luptă crâncenă între Satana şi Dumnezeul nostru veşnic. Cartea Ieşirea arată lupta celui rău ca poporul Israel să nu părăsească robia egipteană. Satana, prin slujitorul său, faraonul Egiptului, s-a împotrivit acestei izbăviri, dar Domnul Dumnezeu nu numai că i-a scos din robie pe israeliteni, şi nu numai că i-a trecut prin Marea Roşie ca pe uscat, dar le-a dăruit şi semnul izbăvirii viitoare: şarpele din pustie. De aicea aveţi calea deschisă spre Canaan. Căci aveţi „Semnul”, Crucea şi Jertfa Lui. De sus, de pe dealul Golgotei, ni se arată în zare Canaanul, patria noastră cea dulce de mâine (Părintele Iosif Trifa, «Spre Canaan», pg 154). Apoi, în decursul Deniilor din Săptămâna Mare, am văzut lupta pe care a dat-o Mântuitorul Hristos cu vrăjmaşul diavol pentru mântuirea noastră. „Cele mai furioase atacuri le-a dat apoi Satana în drumul Golgotei şi sus pe Golgota” (Părintele Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului, pg. 58). Această luptă însă a început cu mult înainte: ispitirea în Pustia Carantaniei, ispitirea prin afirmaţia lui Petru de a Se izbăvi de suferinţa Crucii (cf. Mt 16, 22-23), ispitirea prin cererea unor greci către apostoli de a-L vedea pe Iisus, prilej cu care cel rău credea că-L va determina pe Iisus să meargă în ţara lor spre deşartă mărire (cf. In 12, 20-28) şi altele. Iar cu privire la Paştile Împărăţiei ce va să fie, lupta dintre Satana şi Mielul lui Dumnezeu şi Biserica Sa va fi – poate că a şi început deja – cu mult mai grea decât celelalte două: „Şi către sfârşitul miilor de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor” (Apoc 20, 7-10).

Cu peste 90 de ani în urmă (1929), Părintele Iosif Trifa publica la Sibiu cartea Trăim vremuri biblice. Dacă atunci se punea astfel problema, acum, la aproape o sută de ani, sintagma trăim vremuri biblice devine mai actuală decât oricând. Trăim aceste vremuri nu numai că am fost loviţi cu pandemia de coronavirus, şi nu numai că s-au înmulţit păcatele noastre, ci şi pentru că vremurile biblice trebuie să-şi urmeze cursul lor. Dacă Satana a ieşit „să amăgească neamurile”, noi însă Îl avem ca izbăvitor pe Mielul cel înjunghiat de la începuturile lumii (cf. Apoc 5, 6; 13, 8), Care este şi rămâne biruitor în această luptă. Se cere acum ca poziţia noastră să fie de partea Mielului Biruitor, ca să fim şi noi biruitori cu El şi moştenitori ai Împărăţiei ce va să fie.

Aurel MATEI

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *