Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Staulul Domnului, cel atât de cald şi de fericit

3. Gândiţi-vă cât bine ne-au făcut şi nouă acei care ne-au adus la Hristos.
Gândiţi-vă cât de recunoscători trebuie să le fim veşnic şi noi celor care ne-au căutat atunci când noi eram departe de staulul Domnului, cel atât de cald şi de fericit, în care noi ne bucurăm acum!
Aşa ar fi şi cei pe care noi i-am aduce la Hristos.

4. Cât bine ne-au făcut nouă alţii, scăpându-ne de lupii rătăcirii şi de hoţii răului!
Să le facem şi noi acum la fel altora: să mergem acum şi noi şi să-i căutăm pe alţii!
Şi să veghem asupra Lucrării Domnului, luptând împotriva acelora care o pradă şi o dezbină.
Atunci vom avea o fericită răsplată şi noi de la Hristos, Domnul nostru.

5. Să ne facem şi noi părinţii duhovniceşti ai altora, născând din nou, prin Evanghelia Domnului Iisus, alte suflete pentru mântuire.
Căci şi celelalte oi, care sunt departe acum, sunt tot ale Domnului nostru Iisus Hristos. El le-a răscumpărat pe toate.
Numai că vrăjmaşul şi străinul le ţine robite şi îndepărtate de Stăpânul lor, cum ne-a ţinut şi pe noi.
Fiul meu iubit şi sufletul meu, vino să împlinim dorinţa Domnului nostru.

6. Dacă îi vom aduce la Iisus pe toţi cei care sunt departe acum, ei vor deveni fraţii şi surorile noastre, cu care vom cânta, ne vom bucura şi ne vom ajuta pe pământ.
Iar în cerul Domnului nostru, vom fi împreună-moştenitori fericiţi ai împărăţiei pregătite pentru noi de la întemeierea lumii (Mt 25, 34; Iac 5, 19-20).
Ce fericiţi vom fi noi atunci văzându-i acolo pe acei pe care noi i-am adus la Domnul!

7. Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult dorită şi aşteptată…
Ziua când gardurile tuturor staulelor în care „cei plătiţi“ închid de veacuri oile Tale, Iisuse, departe de Tine, Păstorul lor Cel Bun.
Când gardurile acestea toate vor fi dărâmate şi nimicite pentru totdeauna dintre Tine şi oile Tale, dintre ele şi ele…
Iar ele cu Tine vor fi libere şi fericite în acelaşi staul, unul şi pe totdeauna.

8. Binecuvântată să fie Ziua şi grăbită venirea ei fericită când sufletele care tânjesc după Tine, Iisuse dorit şi Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea şi auzi
vor fi slobode din toate îngrădirile omeneşti şi vor veni la Tine libere şi pe deplin fericite, zburdând de veselă ce le va fi inima spre singurul Tău staul (Mal 4, 2).
O, Doamne Iisuse, adu această zi fericită cât mai curând!

16. Lucrul şi nelucrarea

Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005

Lasă un răspuns