Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe spun că temelia a toată virtutea este postul şi privegherea în rugăciuni împletită cu sfânta şi marea smerenie. Postul este apărătorul a toată virtutea, e strălucirea neprihănirii şi începutul drumului în vieţuirea creştină, e maica rugăciunii şi izvorul neprihănirii şi al cuminţeniei, e învăţătorul liniştirii şi înaintemergătorul tuturor faptelor bune. Marele drum spre tot lucrul bun este postul cu discernământ, pentru că el este porunca dată firii noastre de la începutul lumii. Postul este armă puternică prin care se biruie vrăjmaşul. Postul îl face pe om străveziu, îi întăreşte sufletul, şi, prin acesta, intră în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune.
Patimile ascunse în suflet nu se pot vindeca decât prin post şi bună supraveghere a simţurilor, căci cel care posteşte copleşeşte slăbiciunea trupului cu căldura râvnei sale de înfrânare.
Noi cu dragoste să îmbrăţişăm postul, căci el este frâul trupului şi mama curăţiei şi a păcii. Postul şi tăcerea, liniştea şi înălţarea minţii la Dumnezeu întăresc nădejdea biruinţei. Tăcerea omului curat e, alături de rugăciunea împletită cu post şi smerenie, o altă soră geamănă a postului.
Să nu fugim de post, căci el aduce atâta bucurie sufletului! Să-l primim cu căldură! Pâinea smerită a postitorului e binecuvântată de Dumnezeu, nu fripturile pline de mirodenii ale lacomului. Postind, rugăciunea devine mai curată, mintea mai limpede şi trupul mai puternic. Numai luând ca armă postul, putem fi adevăraţi ostaşi ai Preadulcelui nostru Iisus, Care a iubit atât de mult postul.
Slăvit să fie Domnul!
Dorin TUFIŞ, Traian – Olt
