O, ce mare bucurie ne dăruieşte Domnul nostru Iisus Hristos
1. Nu rosti sentinţa despre Adevăr când tu însuţi nu te ţii de învăţătura izvorâtă de la el. Nu socoti că locul tău.
1. Nu rosti sentinţa despre Adevăr când tu însuţi nu te ţii de învăţătura izvorâtă de la el. Nu socoti că locul tău.
1. Osteneala şi zbuciumul căutării leacului sunt preţul prin care fiecare om se face vrednic de vindeca-rea sa. Cine caută leacul acolo unde.
Avuţia cea mai mare e credinţa-adevărată care îţi îndrumă viaţa pe cărarea cea curată, şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfinte care-ţi dă.
Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi, aşa precum ne-alegem, aşa precum.
1. Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu.
Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân’ la sfârşit, pe-atât de mulţi, ispita pe drum i-a prăbuşit, pe-atât de mulţi, vreo cursă.
Ceasul suferinţei e un ceas ceresc, o, de-aş şti mai bine cum să-l preţuiesc! Ceasul rugăciunii e un ceas divin, o, de-aş şti.
3. Gândiţi-vă cât bine ne-au făcut şi nouă acei care ne-au adus la Hristos. Gândiţi-vă cât de recunoscători trebuie să le fim veşnic.
1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a înălţat la ceruri şi şade de-a Dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de.
De ce nu vă miraţi voi oare de îngustimea voastră? De ce vă miraţi că „opincarii”, că dulgherii sau plugarii simpli Îl mărturisesc.