„Iisus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce”…
Cine are busolă şi se orientează bine după ea ştie totdeauna cu siguranţă încotro se duce.
Cine are Cuvântul lui Dumnezeu şi se conduce mereu ascultător după el ştie totdeauna unde va ajunge. Acela ştie sigur că el se duce spre Dumnezeu,
ştie că se duce după Dumnezeu
şi ştie şi că va ajunge la Dumnezeu.
Pentru că un astfel de suflet umblă în lumină. Luminează cât este ziuă. Şi este un fiu al zilei (I In 3, 10).
Ce minunată şi fericită este viaţa unui astfel de suflet orientat sănătos şi umblător în lumină!
Ce plină de siguranţă este inima lui,
ce plină de bucurie este faţa lui,
ce strălucitoare este privirea lui
şi ce paşnică şi fericită este toată fiinţa unui astfel de copil al lui Dumnezeu!
Omul care iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu,
şi care face voia lui Dumnezeu,
şi care cu toată smerenia şi grija se sileşte totdeauna să calce pe urmele lui Hristos şi ale sfinţilor Săi, în toate zilele sale şi în toate faptele sale, acela ştie sigur că vine de la Dumnezeu, că umblă cu Dumnezeu şi că va ajunge la Dumnezeu.
Un astfel de om trăieşte sigur toate aceste lucruri.
Şi, pentru că ştie că se duce la Dumnezeu, nu numai că nu se mândreşte cu aceasta către nimeni, dar, plin de cutremur şi de grijă, totdeauna se străduieşte să poată face fiecare pas spre Dumnezeu în aşa fel, încât, când va ajunge în faţa Lui, să nu-i fie nici ruşine şi nici frică de nici un pas de pe tot drumul pe care l-a făcut el până aici, în faţa Dumnezeului său.
Un astfel de om se străduieste neîncetat ca, în tot ce face pe drumul luminos spre Fata Domnului sau, nici o fapta, nici o clipa sa nu-i fie umbrita de ceva care n-ar fi plăcut înaintea ochilor Aceluia cu Care se va întâlni în curând.
Un astfel de suflet se va îmbrăca totdeauna pentru Ochii Stăpânului şi ai Mirelui său, iar nu pentru ochii cei desfrânaţi ai lumii şi ai păcatului. Numai atunci îmbrăcămintea sa va fi evlavioasă şi chipul său va fi curat.
Un astfel de credincios şi credincioasă va şti sigur unde trebuie să se ducă şi unde nu trebuie;
va şti cum trebuie să se poarte şi cum nu trebuie;
va şti cu cine trebuie să umble şi cu cine nu trebuie
şi va şti cum îi este îngăduit să se îmbrace şi cum nu-i este îngăduit, fiindcă, având Duhul Domnului, va asculta de călăuzirea Lui.
Pentru un astfel de suflet nu-i nevoie mereu de observatori care să-l tot oprească sau să-l tot mustre. Pe un astfel de suflet are totdeauna Cine să-l îndrume:
este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, la Care ştie el să se ducă şi El îl va face totdeauna atent şi treaz şi nu-i va lăsa niciodată vreo îndoială inimii. Nici chiar atunci când Cuvântul scris nu-i spune chiar atât de desluşit cum ar vrea, un răspuns la vreo îndoială a inimii lui (In 14, 26; I In 2, 27).
Sufletul curat ascultă întotdeauna de Duhul Sfânt.
Ce minunat este un astfel de suflet de frate sau de soră, îndrumat şi ascultător de Duhul Sfânt!
Acesta, iubindu-L cu tot cugetul pe Domnul, la Care ştie şi doreşte să se ducă, va dori şi va iubi tot ce îl poate ajuta pe drumul spre Cer.
Îi va iubi şi-i va dori pe fraţi, şi adunarea frăţească, şi sarcinile frăţeşti, şi ostenelile, şi jertfele, şi privegherile – şi chiar mustrările frăţeşti. Ştiind că toate acestea îl ajută să se curăţească, să se corecteze, să se smerească. Spre a se putea înfăţişa înaintea Domnului cu bucurie, în ziua chemării, şi într-o stare tot mai vrednică (II Tim 4, 6-8).
O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos,
fii binecuvântat pentru dragostea cea mare cu care ne-ai iubit şi cu care ne-ai învăţat şi pe noi cum trebuie să-L iubim pe Tatăl. Şi cum trebuie să ne purtăm într‑un chip vrednic de chemarea şi de Împărăţia Sa.
Te rugăm, Doamne Iisuse, luminează inima şi mintea fiecăruia dintre noi asupra drumului pe care mergem spre Tine şi a felului cum trebuie să mergem pe acest drum,
dar şi a chipului pe care trebuie să-l avem, ca să putem sta lângă Tine atât aici, cât şi Acolo.
Nu ne lăsa, Doamne Iisuse, pe nici unii să mai iubim, să mai dorim şi să mai purtăm nimic din ochiul lumii. Nici pe îmbrăcămintea văzută, a trupului nostru, nici pe cea nevăzută, a sufletului.
Ci ne umple, Doamne Iisuse, de o aşa dragoste curată şi fierbinte faţă de Tine, încât pe tot drumul nostru către Tine să ne străduim a dobândi lumina evlaviei Tale peste toată fiinţa noastră şi peste faptele, gândurile, privirile şi dorinţele noastre (II Ptr 3, 11).
Căci când gândul că la Tine venim va fi puternic şi treaz în noi, nimic şi nimeni nu ne va mai putea face să dorim altceva mai mult decât să ne înfăţişăm înaintea Ta fără prihană, fără vină şi în pace, în orice clipă şi în orice privinţă (II Ptr 3, 14).
Amin.
* * *
Cuvinte înţelepte:
Cu oricâte vorbe bune, nu-ţi plăteşti o datorie,
numai gândul bun n-ajută: fapta trebuie să fie.
Hristos – Modelul vieţii noastre / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. Sibiu: Oastea Domnului, 2015
