„…Sf. Vasile cel Mare, la vârsta de 30 de ani, un tinerel, a scris cele mai puternice învăţături şi reguli monahale care se ţin de mai bine de 1600 de ani. Şi spune acolo că, din dragoste, izvorăsc şi smerenia şi ascultarea.
Smerenia naşte ascultare, şi ascultarea naşte smerenie.
Fraţi iubiţi! M-am tot gândit la Domnul Iisus cum era El raportat la Maica Domnului, prin Buna Vestire? Era mic, foarte mic. Cum Se raporta Domnul Iisus la momentul Întâmpinării Domnului când Dreptul Simeon L-a înălţat şi a zis frumoasele cuvinte, pe care le ştim cu toţii?
S-a raportat ca fiind mic. Cum este Domnul Iisus în Potir, atunci când ne împărtăşim cu El? El deşi este întreg, nu doar o părticică, totuşi Se face mic. El S-a făcut mai mic decât fiecare dintre noi. N-a venit între noi ca noi să-I slujim, ci El ne-a slujit.
Vrem cu-adevărat să dobândim virtuţi? Vrem cu-adevărat să ascultăm?
Ne dorim ca în adunările noastre să ardă din nou dragostea între fraţi?
Dacă am învăţa cu-adevărat să ne smerim, am atribui toate Celui dinaintea noastră: Domnului Iisus. Dacă am învăţa să ascultăm, am învăţa să ne smerim. Şi invers. Este o vorbă în popor: Vreau să fiu în largul meu.
Ştiţi când cineva se simte în largul lui în preajma ta? Atunci când tu îl slujeşti pe el. (…)
Părintele Iosif a stat faţă în faţă cu Hristos, L-a privit în ochi pe Hristos de pe cruce. Şi L-a asumat pe Hristos cu propria viaţă. Părintele Iosif s-a dăruit cu totul semenilor…”
Fratele Iulian Toader (Bucureşti)
