În Faptele Apostolilor capitolul 20, versetul 1, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, relatează un eveniment din misiunea creștină pe care Sfântul Apostol Pavel l-a petrecut: ” Iar după ce a încetat zarva, Pavel și-a chemat ucenicii și le-a dat sfaturi; și după ce și-a luat rămas-bun, a ieșit să meargă în Macedonia. „
Pentru mine acest verset mă lămurește, a câta oară, de necesitatea creării condițiilor necesare rugăciunii și convorbirilor duhovnicesti, deși corect ar fi să spunem a întregii noastre activități pământești.
Da ! Să nu ne ” repezim ” să vorbim.
Da ! Să ne repezim să ne rugăm înainte de a vorbi .
Da ! Să ne rugăm în timp ce vorbim.
Este posibil oare ?
Am cunoscut și există printre noi aceste suflete care rugându-se permanent, tot procesul lor de comunicare este sub auspiciile / prezența stării de veghe a ceea ce gândesc și afirmă ca fiind produsul rugăciunii neîncetate. Tare minunată este această stare ! Eu îmi doresc să ies din zarva, bâlciul minții mele pentru a putea deveni cu adevărat un om duhovnicesc .
Tu ce zici ? Te îndemn să mă pomenești prin intermediul acestei rugăciuni : „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluiește pe robul Tău Constantin Preotul păcătosul! „
Vreau să ști că și eu am să fac asemeni pentru toți cei care vor îndrăzni să îmi sară în ajutor .
Amin Doamne slavă Ție !
Părintele Onu Constantin
