A fi în Hristos este o problemă deosebit de importantă. Noi suntem fiinţe sociale, sociabile. Nu ne putem desolidariza de lumea în care trăim. Nu putem trăi singuri, izolaţi de societate. De cele mai multe ori, noi ajungem în contact cu semenul nostru, cu prietenul nostru, cu colegul nostru de muncă. De multe ori, cel mai mult timp ni-l ocupă relaţiile cu ceilalţi care, poate, sunt străini de familia noastră, de credinţa noastră, de dorinţele şi idealurile noastre. Dar se pune problema cum ne raportăm noi la această lume. Cum ripostăm noi, cum reacţionăm noi în faţa a ceea ce ni se pune în faţă, a ceea ce ni se dezvăluie, în faţa a ceea ce de multe ori ne şochează sau poate ne dezechilibrează, cu privire la ceea ce am învăţat noi sau am crezut noi dinainte că ar fi bun. Iar acum suntem puşi în faţa a ceva nou, ineditul ce ne stă în faţă… şi, de multe ori, nu ştim cum să răspundem.
Cuvântul lui Dumnezeu ne dă soluţii întotdeauna pentru astfel de nedumeriri. El este mereu actual, pentru că el este adevărul. El rămâne contemporan oricărei generaţii de oameni. El nu se trece o dată cu rândul de oameni care a fost. El este răspunsul dintotdeauna pentru problemele noastre şi pentru situaţiile deosebite cu care ne confruntăm. Dar ca să rămâi în Hristos, ca să fii în Hristos, trebuie să te naşti din nou. (…) Părintele Iosif reia această problematică şi ne-o spune cu apăs, mereu.
În literatura devenită acum a Oastei Domnului, Părintele Iosif mereu aduce aminte de această naştere din nou. În cartea a doua despre Duhul Sfânt, Vântul cel Ceresc, el spune: Mă tem că mulţi nu mă vor înţelege… Şi aceasta a rămas, desigur, un adevăr. Mulţi n-au înţeles ce înseamnă naşterea din nou.
Ne-am născut în familii creştine, am primit Cuvântul de la părinţii noştri, de la duhovnicii noştri, de la preoţii noştri, de la fraţii noştri, care mereu ne-au spus… şi am crescut în cântare, în poezie, în Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ne-am obişnuit în felul acesta. Dar nu ştiu în ce măsură, o dată cu trecerea timpului, noi am rămas în Hristos. După ce noi am ajuns în lume, după ce noi ne-am individualizat oarecum, ca persoane, după ce, o dată cu înaintarea în vârstă, ne-am mai îndepărtat şi de părinţii noştri, ne-am mai răcit sau ne-am mai înstrăinat şi de fraţii noştri, nu ştiu în ce măsură noi am mai rămas în Hristos, mai suntem în Hristos. Şi se pune deci problema în modul cel mai acut şi mai direct: suntem oare astăzi în Hristos? Nu numai pentru cei din afară pe care nu-i interesează Cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai ales, pentru cei între care am crescut în acest duh, se pune problema dacă am rămas sau suntem în Duhul lui Hristos.
Spune Cuvântul lui Dumnezeu că fiecare pom se cunoaşte după roadele pe care le dă. «Dacă este cineva în Hristos – spune Sfântul Apostol Pavel – este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus. Toate s-au făcut noi.» Părintele Iosif aduce aminte despre naşterea din nou şi spune că naşterea din nou este Botezul. Şi cum se putea ca Părintele Iosif să nu dea o explicaţie aşa de frumoasă şi pe înţelesul nostru? După aceea, reia problema şi, într-o asemănare inspirată din Biblie, spune: «Vedeţi viţa? Vedeţi un pom care a fost altoit şi căruia i s-a pus o mlădiţă de rod nobil? Dacă nu este îngrijită şi dacă nu sunt tăiaţi mereu lăstarii care cresc pe de lături, atunci, din nou, pomul acesta revine la vechii lui lăstari care înăbuşă mlădiţa cea bună, iar aceasta nu-şi va aduce rodul pe care grădinarul care a depus jertfa muncii sale l-ar fi aşteptat.
Se cere deci o muncă asiduă, perseverentă şi perpetuă pentru a ne păstra în Hristos. Nu este de-ajuns că ne-am născut într-o familie de oameni credincioşi, ne-am botezat în Sfânta noastră Biserică, creştem în cântare, auzim spunându-se rugăciuni, mergem la adunare… Părintele spunea că lumea ne provoacă cu feluritele ei încercări şi ispitiri. Este cartea o provocare. Este calculatorul cu informaţia o provocare. Este televiziunea prin cablu o provocare. Este «familia modernă» o provocare. Este «tânărul modern» o provocare. Este omul aşa-zis de afaceri o provocare care stă în faţa tânărului credincios. Acesta în fiecare zi se loveşte de aceste imagini şi atunci se pune problema cum să rămânem în Hristos. Cum să putem răzbate noi prin oceanul acesta de încercări şi de ispitiri şi să rămânem totuşi în Hristos? Cum să ştim alege ce să citim, cât să citim, cum să citim?
Sunt toate acumulările tehnicii, ale ştiinţei, benefice. Dar depinde de noi cum le folosim. Depinde de optica noastră. Depinde de modul în care le privim noi pe toate acestea. (…)
Se nasc în fiecare an, în fiecare lună, în fiecare zi ideologii noi, găselniţe noi, tehnici noi, metode noi şi ni se pun în faţă moduri noi de viaţă, de multe ori străine nouă. Ni se aduce, de multe ori, modelul occidental, ni se arată familia americană, familia germană, familia franceză, modul lor de viaţă şi ni se sugerează a urma şi noi felul acesta de viaţă. Biserica noastră şi Oastea Domnului vrea să promoveze însă un stil particular, un mod normal şi natural de viaţă, ca acela al primilor creştini, ca acela al celor care s-au învrednicit de cununa lui Hristos. (…)
Ce facem noi în acest moment? Ce face tânărul care este la o facultate, ai cărui colegi se plimbă în automobile luxoase, sau cu GSM-ul la ureche şi cu idei de afaceri în cap, iar el, săracul, stă şi citeşte dintr-o carte care celorlalţi li se pare desuetă, depăşită? Îşi mai iţeşte şi Biblia pe masă, când are curajul, şi citeşte versete dintr-însa…
Ce face omul care, după ce termină o şcoală, intră într-o profesie şi este tentat de aspiraţii profesionale? Se lasă el ademenit într-o aşa mare măsură de serviciul lui, de profesia lui, de ideile ce-l frământă? Sau încearcă, în primul rând, să caute Împărăţia lui Dumnezeu şi pe urmă celelalte, ca un dar, ce i se va da pe deasupra?
Este problema aceasta „Cum să rămânem în Hristos“ o problemă actuală, contemporană, mereu. Răspunsul ni-l dă întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acesta este actual, este «modern» mereu, este provocator mereu, este «ispititor» mereu. Nu doar cele despre care am amintit până aici sau altele de tot felul sunt tentante şi provocatoare. Este incitantă, este provocatoare şi Biblia, atunci când ştim cum s-o citim, atunci când ştim cum s-o prezentăm copiilor noştri, fraţilor noştri, prietenilor noştri, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este plin de miez, plin de substanţă. Şi cel născut din nou, cel care este în Hristos va şti cum să-l atragă, cum să-l provoace pe colegul lui de bancă cu el. Sunt atâtea cazuri şi sunt atâtea exemple în Oastea Domnului care ne arată într-un mod minunat cum oameni slabi, tineri şi chiar elevi au reuşit să câştige pentru Hristos pe alţii de seama lor sau chiar oameni în vârstă, oameni înţelepţi, oameni cu părul alb, au reuşit să-i câştige pentru Hristos printr-o purtare cuviincioasă, sau printr-un cuvânt spus la vremea potrivită. Pentru că nu întotdeauna şi nu oricum se spune Cuvântul lui Dumnezeu. Ci acesta trebuie spus cu putere şi cu multă, multă înţelepciune.
Astăzi, dorim să plecăm acasă, punându-ne această problemă: Suntem noi, astăzi, în Hristos? Am rămas noi în Hristos?
Slăvit să fie Domnul!“
Fr. Ioan Muntean
din cuvântul la Adundarea de Tineret pe Țară a Oastei Domnului, Oradea, 1998
