Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ ! Luna-a intrat după El în celulă, Si-L.

Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine mi-a pus în piept albine stranii, să-mi scoată mir din mărăcine, din bălării, împărtăşanii. Minunea.

Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor. Cât.

În freamăt lung de mare treapăt pe armăsari de-aramă grea, gonind s-ajungă pân la capăt, înalţi, cu pumnul pe plăsea, atâţia trec şi.