Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tânãrul în moarte

Tânãrul în moarte

Tânãrul în moarte

Desigur cã toți oamenii ar dori sã-și trãiascã viața pînã la bãtrînețe. Pînã mãcar la cei șaptezeci de ani, cum scrie Psalmul 90, 10. Dar anii noștri sînt în mîna lui Dumnezeu – și nimeni din noi nu poate sã adauge nici un cot la înãlțimea sau la lungimea lui (Matei 6,27).

Sufletul cu adevãrat credincios care iubește voia lui Dumnezeu mai presus de orice nici n-ar dori sã trãiascã decît atîta cît este voia lui Dumnezeu pentru dînsul. Și cît el însuți poate împlini voia lui Dumnezeu.

Pentru omul trupesc viața trupeascã este mai scumpã ca orice. Pentru omul lui Dumnezeu însã mai presus de orice nu este viața sa ci voia lui Dumnezeu și ascultarea de ea (Fap.Ap.20,24).

Omul trupesc dã orice pentru a-și face voia sa și pentru a trãi pentru trupul sãu. Omul lui Dumnezeu dã orice pentru a face voia lui Dumnezeu și a trãi pentru Hristos. De aceea moartea omului lumesc este jalnicã și plinã de spaime, iar moartea omului duhovnicesc este bucuroasã și plinã de luminã.

Și tinerii mor. Ba încã cea mai mare parte din cîți se nasc pe pãmînt nu mor de bãtrîni ci de tineri. Dar pe cînd moartea unui tînãr lumesc este pentru acesta o tragedie sfîșietoare, o luptã dureroasã, o încleștare deznãdãjduitã, moartea unui tînãr ostaș al lui Hristos care a învãțat sã-L iubeascã și sã-L asculte cu tot sufletul sãu – este o biruințã și este o încununare.

Am spus cã voia lui Dumnezeu este marele scop al vieții noastre. Singura rațiune a existenței noastre este numai împlinirea voii lui Dumnezeu. De aceea noi nu numai cã nu sîntem deznãdãjduiți în nici o împrejurare fiindcã oriunde ne-am gãsi sîntem prin voia lui Dumnezeu, – dupã planul Lui, – ci sîntem chiar plini de bucuria de a face aceasta cu toatã învoirea inimii noastre, fiindcã sîntem încredințați cã aceasta este cel mai bine pentru noi(Efes. 2,10).

Sîntem trimiși în spital? – Slãvit sã fie Domnul! Boala noastrã este mijlocul prin care noi mergem sã propovãduim pe Domnul celor care au fost și ei trimiși acolo sã audã Vestea lui Hristos prin noi. Sã facem așa ca fiecare purtare, fiecare gest, fiecare lucru sã-i ajute pe cei între care sîntem sã primeascã cu evlavie Cuvîntul mîntuirii.

Sîntem trimiși în închisoare nevinovați? Slãvit sã fie Domnul! Osînda noastrã nu e altceva decît mijlocul prin care voia lui Dumnezeu ne trimite pentru un timp în locul de asprã încercare, pentru ca sã ajutãm cuiva știut și iubit de Dumnezeu, care acolo trebuie sã-L întîlneascã și sã-L asculte pe Hristos.

Sîntem duși undeva în exil? Sîntem mutați undeva printre strãini? Sîntem într-un loc mai greu și cu cine n-am vrea? – Slãvit sã fie Domnul! Nici o întîmplare nu-i întîmplãtoare ci totul se petrece, pînã în cel mai mic amãnunt numai dupã voia și îngãduința unui desãvîrșit și înțelept plan al lui Dumnezeu, care Se folosește de noi dupã buna plãcere a voii Sale spre împlinirea unui gînd al Sãu, plin de iubire și de bunãtate mîntuitoare pentru noi și alții.

Prin acel plan minunat și atotcuprinzãtor ne-a fost rînduit și numãrul zilelor noastre (Psalm 139,16). Cã numãrul de zile pe care le avem de trãit pe pãmînt e mai mic sau mai mare, noi nu știm. Cîtã parte din aceste zile vor fi triste și cîte vesele, noi nu știm. Cîte le vom petrece sãnãtoși și cîte chinuiți – nici unii din noi nu putem sã știm. Singur Domnul știe. Dar oricît ar fi de mare numãrul zilelor noastre tot se sfîrșește odatã. Și cine oare știe mai bine decît Dumnezeu cînd este cel mai bine sã sfîrșeascã… și peste care dacã s-ar prelungi ar fi rãu. Nu zic oare mulți oameni: ce bine ar fi fost dacã aș fi murit atunci?

Dar noi ne-am încredințat viața noastrã și soarta ei în mîinile lui Dumnezeu. Cãci avem desãvîrșitã și bucuroasã încredere numai în aceste puternic și iubitoare mîini. Pentru nimic în lume n-am mai vrea sã ne luãm soarta noastrã din mîinile lui Hristos. Nici s-o despãrțim de soarta Lui. În ce mîini ne-am mai putea-o încredința oare? În mîinile noastre? – Dar ce poate fi mai slab și mai nesigur ca mîinile noastre slabe, neștiutoare și neputincioase! În mîinile întîmplãrii? Dar ce poate fi oare mai nesigur ca întîmplarea? În mîinile oamenilor?

– Vai, mîinile oamenilor ce cumplite, ce schimbãtoare și ce ucigașe pot fi. Priviți ce au fãcut mîinile oamenilor cu Hristos. Și ce fac cu Dreptatea. Și ce fac cu Dragostea. Și ce fac cu Cinstea…

Atunci în mîinile pãcatului? – Sã ne fereascã puterea lui Dumnezeu și sã ne apere Crucea lui Hristos!

Noi am încredințat pentru totdeauna cu toatã încrederea sufletului și cu toatã bucuria inimii viața noastrã voii lui Dumnezeu.

De aceea cînd vedem cã voia lui Dumnezeu a gãsit potrivit sã punã capãt zilelor noastre – Slãvit sã fie Domnul! Nu dorim sã trãim nici o zi mai mult. Ceea ce am trãi peste voia Lui ar fi spre cel mai mare rãu ori pentru noi ori pentru alții.

Se sfîrșesc zilele noastre în ani prea tineri? – Dar cine dintre noi știm de ce mare rãu care ne-ar aștepta îndatã, – sîntem izbãviți prin acest sfîrșit! De multe ori viața poate deveni mai cumplitã și mai grea decît oricare moarte.

Sîntem ajunși în fața morții pentru împlinirea unei sfinte datorii? Aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Moartea aceasta era scopul vieții noastre. Pentru aceasta am fost rînduiți sã ne naștem ca sã murim în felul acesta (1 Tes.3,3).

Sã murim așa cum ne-a rînduit Dumnezeu și atunci cînd ne-a hotãrît El, liniștiți și plini de pace, ca și cum ne-am împlini cea mai din urmã, cea mai însemnatã și cea mai rãsplãtitã dintre toate datoriile noastre fațã de Dumnezeu, fațã de credințã, fațã de semeni, fațã de viațã, fațã de conștiința noastrã. Dupã aceea ne așteaptã numai cununa vieții veșnice (2 Tim. 4,7). Chiar la pragul trecerii Îl vom vedea pe Hristos, Scumpul și Dulcele nostru Mîntuitor, venind dupã noi cu brațele dragostei și rãsplãtirilor Sale deschise și cu cerul deschis. Oștirile cerești ne vor întîmpina cîntînd. Iar cei mult iubiți ai noștri care plecaserã înaintea noastrã,

fericiți ne vor primi în brațele lor și în bucuria lor cea nemãrginitã și strãlucitã, unde vom trãi veșnic și veșnic în desfãtãri pe care nu le bãnuim, binecuvîntîndu-L pe Dumnezeu pentru voia Lui care a fost mîntuirea noastrã.

Slavã veșnicã Ție Dulcele nostru Pãrinte Mîntuitor și Mîngîietor Dumnezeul nostru care tot ce ai fãcut ai fãcut spre cea mai mare fericire a sufletelor noastre. Te rugãm ajutã-ne sã ne încredințãm soarta în întregime și cu bucurie în mîinile Tale și toate zilele noastre sã ne strãduim sã împlinim Cuvîntul Tãu. Astfel în fiecare zi noi vom fi gata și pentru viațã și pentru moarte. Iar cînd se vor sfîrși zilele acestei vieți, ajutã-ne sã trecem cu bucurie în brațele Tale și în fericirea Ta.

Cãci a Ta este Împãrãția și puterea și slava, a Tatãlui, a Fiului și a Sfîntului Duh. Amin.

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”, 
editura “Oastea Domnului” – Sibiu, 1993

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *