Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu pentru un viitor mai îndepărtat. Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu – cum recunosc unii, chiar ierarhii Bisericii noastre –, căci, în situaţia în care se află Biserica, Lucrarea aceasta o mai poate salva din impasul în care se găseşte, după atâta moleşeală duhovnicească.
Vă rugăm, fraţilor: ca să fiţi o inimă şi un gând, trăiţi în legătură cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Rugaţi-vă mereu lui Dumnezeu alături de cei care au mâinile ridicate spre ceruri, bătrânii de odinioară, bătrânii de astăzi, care nu mai pot merge la adunare, dar ard pe altarele lui Dumnezeu, înălţând tămâia rugăciunii lor, pentru ca Biserica lui Dumnezeu să fie o inimă şi un gând.
Ce greu va fi odată în faţa Domnului, dacă noi, în chipul acesta, am sfâşiat în mii de părţi cămaşa lui Hristos… Dacă nici romanii, popor păgân, n-au sfâşiat cămaşa Domnului, care era dintr-o singură bucată, atunci, fraţilor, este potrivit Cuvântului lui Dumnezeu să păstrăm unitatea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, să nu sfâşiem noi unitatea sfinţeniei lui Dumnezeu în grupuleţe. Nu vom face noi aceasta. Poate s-au strecurat şi prin adunările frăţiilor voastre oameni cu gânduri şi încredinţări străine, oameni cu dragoste prefăcută, oameni cu credinţă nesănătoasă, ca să atragă pe ucenici de partea lor. Dar Apostolul Pavel spune: „Aduceţi-vă aminte că n-am încetat să sfătuiesc pe oricare dintre voi cu lacrimi”… Aşa, fraţilor, să înţelegem şi noi unitatea de credinţă în această Lucrare. Avem înaintaşi glorioşi. Pământul ţării noastre e presărat cu mormintele înaintaşilor noştri care au murit pe câmpul de bătălie duhovnicească ţinând sus steagul biruinţei, Crucea Domnului; şi în inimile adunărilor a fost pus un Nume care, mai presus de orice nume, este Iisus cel Răstignit. „N-am vrut să ştiu altceva între voi, decât pe Iisus cel Răstignit”.
Oameni care n-au acest gând, am găsit undeva într-o adunare. Şi, în lipsa unor fraţi, pentru câteva clipe, au început numaidecât, prin antenele lor, să tulbure adunarea cu întrebările lor vinovate: „Ce este parastasul? Ce este Crucea?” Şi aşa mai departe… Fraţii au început să discute cu ei…
Fraţilor dragi, să fim bine înţeleşi: noi nu propovăduim parastase, noi nu propovăduim forme; noi propovăduim conţinutul, – adică pe Iisus cel Răstignit. Şi, dacă vrea cineva să ne întrebe de Iisus cel Răstignit, vă vom putea spune despre El, Care a dat preţul de răscumpărare pentru noi.
„N-am vrut să ştiu nimic altceva între voi, decât pe Iisus cel Răstignit” – a fost cuvântul testamentar spus de Părintele Iosif, ca şi de Sfântul Apostol Pavel. Acesta a fost printre ultimele cuvinte testamentare ale Părintelui Iosif, care, ca o santinelă credincioasă, a căzut pe câmpul de bătălie duhovnicească după ce trupuşorul lui purta şapte răni, şapte operaţii. Dar după toate acestea, zicea cu Sfântul Pavel: „În fiecare zi mă apasă grija pentru Bisericile lui Dumnezeu”.
Frumoasele învăţături pe care le-am primit de la Dumnezeu prin vasul acesta au fost stropite de sânge, spun martorii care au fost lângă el. În nopţile când noi dormeam liniştiţi, el stătea cu genunchii ridicaţi, [sprijinind] coala de hârtie care dimineaţa era stropită de sânge… Sânge care ieşea din pieptul lui, ca să trimită fraţilor, la fronturile de luptă, hrană duhovnicească pentru creşterea duhovnicească.
Ne va osândi pe noi odată Dumnezeu dacă am călcat cuvântul spus de Apostolul Pavel: „Priviţi la înaintaşii voştri, la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”. Înaintaşii noştri au fost oameni de mare valoare înaintea lui Dumnezeu. Şi, ca dovadă că au vorbit de la Dumnezeu, trimişi de Duhul Sfânt, vă pun înainte pe Gamaliel, care a spus aşa când fariseii şi cărturarii şi-au pus în gând să-i omoare pe apostoli: „Bărbaţi galileeni, băgaţi de seamă ce vreţi să faceţi! Nu vă atingeţi de oamenii aceştia! Căci s-a ivit Iuda Galileeanul, s-au ivit atâţia care au dus mult popor în rătăcire. Dacă lucrarea aceasta (cea făcută de apostoli) e de la Dumnezeu, nu o veţi putea nimici; dar dacă este de la oameni, se va nimici ea singură.”
Iată dovada grăitoare că Lucrarea aceasta nu e de la oameni, căci nu s-a nimicit singură… Iată dovada că e de la Dumnezeu, căci a trăit, trăieşte şi va trăi. E vie, pentru că Cel ce ne alimentează pe noi este Duhul Sfânt, Care pune în inima noastră dorinţa după unitate duhovnicească, ca şi în cer să fim una, cum suntem acum aici una.
Nu uitaţi, fraţilor dragi, de înaintaşii noştri care ne-au vestit nouă Cuvântul lui Dumnezeu cu preţul vieţii lor! Aşa au învăţat ei din partea Domnului.
Şi astăzi sunt oameni aleşi şi puşi de-o parte pentru măreaţa Lucrare a lui Dumnezeu. Dumnezeu a ridicat în Lucrarea aceasta (după cum spunea Părintele Iosif că a văzut undeva, în Elveţia sau în Italia, o statuie: un bou înjugat, iar în urma lui, un plug şi scris dedesubt: „Gata şi pentru plug, şi pentru jertfă”), Dumnezeu a ridicat acest voluntariat duhovnicesc şi pentru plug, şi pentru jertfă, ca să ţinem sus acest Cuvânt Viu al lui Dumnezeu, să mărturisim Cuvântul lui Dumnezeu urmaşilor noştri, vouă, tinerilor de azi, care ne veţi lua locul mâine. Noi, cei vârstnici, nu vom mai trăi mult pe pământul acesta. Se va deschide şi pentru noi un mormânt.
din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Vălani – 20 mai 1978
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
