9 – Plecãciune Ție – îi spune îngerul Dumnezeiesc Maicii Domnului, Ție cãruia Ți s-a fãcut mare har, Domnul este cu tine.
Binecuvântatã ești tu între femei…
Iatã cum vorbește o gurã sfântã, unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfințeniei, pentru cea mai Dumnezeiascã dintre toate lucrãrile fãcute printr-o ființã omeneascã direct de Dumnezeu.
10 – Acest înger puternic, care vorbește în Numele Puterii Dumnezeiești și care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor și aspru, chiar și sf. ap. Petru (Fap. Ap. 12, 7-8), – Fecioarei Preasfinte îi spune: Plecãciune Ție… Tu ai un mare har.
Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodatã astfel.
O, cât de rãu știm vedea noi – și cât de puțin știm vorbi frumos.
11 – Priviți în lumina cuvintelor îngerești, iatã ce sfântã, ce înaltã, ce curatã și ce vrednicã – de respect, ne apare Preasfânta Fecioarã Maria, Maica Domnului nostru.
O, dacã ar cugeta mãcar puțin la cuvintele îngerului sfânt, acei oameni care se cred evlavioși, dar vorbesc atât de necuviincios despre Mama lui Iisus, Dumnezeul nostru – și al lor.
12 – Dintre toate sufletele drept mãrturisitoare de Dumnezeu, nici unul nu I-a adus Lui și Numelui Sãu Sfânt, o mãrire atât de sfântã și o jertfã atât de curatã și vrednicã, – precum Sfânta Fecioarã Maria.
Fãrã Lucrarea adusã de ea lui Dumnezeu, fãrã slujba fãcutã de ea lui Hristos, fãrã ascultarea datã de ea Duhului Sfânt, – nici una din toate celelalte jertfe omenești n-ar mai fi putut avea loc.
13 – Desigur înțelepciunea, puterea și iubirea lui Dumnezeu ar mai fi putut gãsi pentru venirea Fiului Sãu Iisus Hristos Mântuitorul nostru la noi și alte mijloace, și ar mai fi putut afla și alte cãi…
– Dar nici o altã cale n-ar mai fi fost atât de omeneascã și totuși atât de Dumnezeiascã, – cum a fost aceea a venirii din Fecioara.
Cãci nici un alt mijloc n-ar mai fi fost atât de minunat.
14 – Tot ce a avut cerul mai sfînt, cu tot ce a avut pãmântul mai curat, – s-a unit atunci pentru Întruparea Acelei Minuni, în fața cãreia și cerul și pãmântul vor sta pânã în vecii vecilor, într-o nemãrginitã uimire și adorație: Nașterea lui Dumnezeu ca om, pentru omenire, printr-o ființã omeneascã.
15 – Nici o cântare de laudã pentru Dumnezeu, nu s-a putut înãlța mai minunatã spre ceruri – ca aceea izvorâtã de pe buzele Preasfintei Fecioare și Mamã.
Și nici o laudã n-a preamãrit pe Dumnezeu, nici nu-L va mai putea preamãri vreodatã, ca aceea adusã de sufletul și trupul Preasfintei Maria.
De aceea datori suntem și noi sã o fericim (Luca 1, 48-49).
16 – În afarã de Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul adevãrat din Dumnezeul adevãrat, care S-a smerit pe Sine Însuși atât de mult pânã într-atâta cã nouã oamenilor ne este cu neputințã sã putem pricepe, – nimeni altcineva nu s-a mai putut smeri mai mult ca Sfânta Fecioarã, Maica Sa.
Ce frumos spune Cuvântul lui Dumnezeu, acest adevãr (Luca 1, 48-52).
17 – De aceea Hristos Dumnezeul – Cel care pentru cã S-a smerit negrãit mai mult decât putem noi pricepe, a fost și înãlțat de Tatãl tot așa de necuprins de mult, așa încât Numele Lui e mai presus de orice nume din ceruri…
Fiindcã nimeni de Acolo nu s-a mai putut smeri și coborî atât de jos, – ca El.
18 – Tot așa Sfânta Fecioarã, Fericita Lui Maicã, fiindcã s-a smerit și ea mai adevãrat și mai adânc decât oricare altã ființã pãmânteascã, – a și fost înãlțatã nespus de mult.
Și a primit și ea un nume, mai presus decât oricare alt nume de pe pãmânt, numele de Maicã a Domnului și Mântuitorului lumii.
Despre nici o altã ființã din lume, nu se mai poate spune asta.
19 – Dupã creșterea pe care o are un fiu, poți vedea mai ales pe mama lui. Cãci pânã la vârsta priceperii, de la care începe meritul personal al fiului,
– buna creștere primitã de un fiu, este aproape în întregime, numai meritul mamei care l-a crescut.
20 – La 12 ani, în Templu, Copilul Iisus, iatã ce creștere dovedește cã a primit de la Maica Sa!
El le spune: oare nu știai cã Eu trebuie sã fiu în Casa Tatãlui Meu? (Luca 2, 49).
Cine Îi spusese lui Iisus aceste taine?
Cine Îl fãcuse sã Se pãtrundã de ele, încã pe când era departe de vârsta lor?
Binecuvântatã sã fie mama care își învațã copilul sã-L cunoascã și sã-L slãveascã pe Tatãl Ceresc!
Amin.
Traian Dorz, din ”Pãșunile Dulci ”
