Catehism

TRĂSĂTURI DEFINITORII ALE PREA SFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Învăţăturile Sfântului Grigorie Palama nu sunt epuizate prin cele ce am spus mai înainte. Până acum am prezentat doar prin­cipalele aspecte din cadrul praznicelor închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Dar, dorim în continuare să vă oferim câteva cuvinte, imagini sugestive şi epitete ornamentale care sunt adresate Prea Curatei Fecioare şi care înfăţişează măreţia şi slava ei, precum şi lucrarea pe care a realizat-o şi o împlineşte şi acum pentru neamul omenesc.

Am spus că în Sfânta Sfintelor, Prea Curata Fecioară a ajuns la îndumnezeirea prin Har şi s-a făcut pe sine sălaş al Dumnezeului Celui viu.

De aceea, ea a dobândit curăţia sufletească şi trupească. Sfântul Grigorie scrie, referindu-se la acest aspect: „…un lăcaş nu al formelor netrupeşti, sau al roadelor dintâi ale formelor întrupate, ci purtând în sine minunate şi inefabile străluciri uimi­toare ale curăţiei minţii, o minte dumnezeiască, locaş al fecioriei bineplăcut lui Dumnezeu, străluciri cuvenite Dumnezeului a tot binele… cu adevărat lăcaş al lui Dumnezeu în care sălăşluiesc toate lucrurile”47. Prea Curata Fecioară purta în sine strălucirile prea înalte şi inefabile ale curăţiei, avea o minte dumnezeiască, iluminările cele vrednice de Dumnezeu, strălucirea curăţiei tru­peşti şi sufleteşti. Prin toate aceste virtuţi ea este pe drept cuvânt numită „comoară prea curată”48.

Demnitatea cea mai presus de fire a Prea Curatei Fecioare rezidă în faptul că ea a devenit Maica lui Dumnezeu, că ea şi-a oferit trupul drept sălaş al lui Hristos, ca prin întruparea şi Naş­terea Sa să mântuiască neamul omenesc. Rodul pântecelui ei reprezintă măreţia şi slava ei de căpetenie. Sfântul Grigorie vor­beşte de acest lucru de multe ori în omiliile sale, exprimându-şi în acest fel dragostea sa pentru Prea Curata Fecioară: „… aflându-se între Dumnezeu şi întregul neam omenesc, ea L-a făcut pe Dumnezeu Fiu al omului, iar pe oameni fii ai lui Dumnezeu.

Doar ea s-a arătat pe sine a fi în mod suprafiresc Maică a lui Dumnezeu după fire, iar prin Naşterea sa de negrăit a devenit împărăteasă a tuturor făpturilor cereşti şi pământeşti.

Deoarece Dumnezeirea s-a unit cu firea omenească în pânte­cele ei, ea devine astfel ispăşitoarea întregului neam omenesc:

„… împăcarea cea de obşte a întregului neam omenesc”. Prin Maica Domnului s-a produs înnoirea neamului omenesc, întrucât prin ea s-au deschis porţile Cerului.

„În vremea ei şi prin ea s-a arătat înnoirea întregii lumi şi prin ea cerurile şi-au deschis porţile din nou pentru noi, nu pentru a revărsa împotriva noastră un potop grozav şi devastator împre­unat cu un blestem ceresc, ci rouă Duhului, dulceaţa împărtăşită în sufletele noastre, dumnezeiasca şi neapropiata lumină care depăşeşte înţelegerea umană”.

Prea Curata Fecioară a împlinit cea mai benefică lucrare pentru omenire. Nu este doar o lucrare cu caracter superficial şi temporar, ci este vorba de mântuirea omului, a faptului că ea a adus viaţa cea adevărată în lume: „Pentru că ea a realizat minu­nea minunilor pe pământ şi un bine public faţă de care nu există altul mai mare în istoria omenirii…”49.

Lucrarea Prea Curatei Fecioare este covârşitoare. Ea a dat sens omului şi vieţii sale. Iar aceasta deoarece ea a dat substanţă şi formă omului.

Aceste cuvinte ale Sfântului Grigorie Palama sunt pilduitoa­re: „Maica Domnului, tu ţi-ai unit mintea cu Dumnezeu, tu te-ai unit cu Dumnezeu în trup, tu L-ai făcut pe Dumnezeu Fiu al Omului, iar pe om fiu al lui Dumnezeu50. Tu ai împrietenit lumea cu Creatorul lumii, ne-ai arătat prin lucrările tale că vederea lui Dumnezeu nu este oferită oamenilor reali doar prin intermediul simţurilor sau chiar prin gândire (deoarece atunci ei ar putea fi doar cu puţin deasupra cailor), ci cu mult mai mult prin curăţirea minţii şi participarea la Harul divin, prin care noi ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască nu prin gânduri, ci prin mângâieri suprafireşti”51.

Deci, pe de o parte, ea L-a unit pe Dumnezeu cu omul, iar pe de altă parte ea a păstrat metoda şi calea pe care trebuie sa mergem pentru a putea ajunge la părtăşia cu Dumnezeu52.

Prin a se oferi pe sine lui Dumnezeu şi a-I deveni Maică, ea a făcut pământul Cer. Prin rugăciunile ei, ea nu a adus norii, ci pe Domnul norilor însuşi, şi astfel ea L-a purtat pe Cel ce este izvorul vieţii: „… ea a făcut rai din întregul pământ, nu chemând venirea norilor, care adesea s-au supus oamenilor, ci pe Cel ce adună norii de la marginile pământului, şi n-a chemat ploaia pen­tru a uşura uscăciunea pământului, ci ne-a adus adevărata co­moară a tuturor binecuvântărilor, izvorul veşnic care este dintotdeauna deschis în şanurile Tatălui, Cuvântul ce stăpâneşte toate tăriile Cerului. Ea ne-a adus apă vie de acolo şi ne-a oferit Hrana cea vie care-i face pe toţi cei ce o gustă nemuritori şi fii ai lui Dumnezeu…”.

În acest fel, trupul Prea Curatei Fecioare a devenit doctoria mântuitoare a neamului nostru: „… acel trup de viaţă purtător şi de viaţă dătător, adevărata doctorie a neamului nostru, lauda tuturor făpturilor”53.

Toate evenimentele din Vechiul Testament o prefigurează pe Prea Curata Fecioară. în realitate, ea este „cortul Cuvântului cel nefăcut de mână omenească”, „corabie vie, duhovnicească” care poartă în sine vasul manei celei cereşti, „carte a vieţii”, „floare neofilită din care a răsărit rodul ce ne-a dat nestricăciunea”54.

Prin toate aceste cuvinte care exprimă lucrarea Prea Curatei Fecioare îi putem vedea slava, care este cu mult mai mare decât cea a Serafimilor şi a Heruvimilor55.

Ceea ce spune Sfântul Arhanghel Gavriil despre ea este ui­mitor. El o numeşte „cea plină de har”56. După învăţăturile Sfân­tului Grigorie Palama aceasta înseamnă că „ea este împodobită pe vecie cu darurile Sfântului Duh” şi că poartă în sine comoara tuturor lucrurilor57. Hristos a făcut-o pe Prea Curata Fecioară „sălaş al Său”. Şi, cu adevărat Prea Curata Maică nu numai că s-a învrednicit „să primească în trup plinătatea Dumnezeirii da­torită deplinei sale curaţii”, dar a devenit şi Născătoare de Dumnezeu „unind Divinul cu omenescul de dinaintea şi după existenţa ei”58. Venirea Harului lui Dumnezeu este numită de Sfântul Grigorie Palama „binecuvântare”, şi în acest fel ea a devenit împărăteasa tuturor şi cea mai binecuvântată dintre cei binecuvântaţi: „… întrucât ea se bucura de o mai mare vrednicie, de mai multă putere dumnezeiască şi de mai multă binecuvântare din Ceruri decât toţi, ea a devenit împărăteasa tuturor celor cereşti şi celor pământeşti şi cea mai binecuvântată făptură…”59. Aşa cum am subliniat mai înainte, Prea Curata Fecioară a devenit lăcaş al tuturor binecuvântărilor Duhului: „Pentru că tu eşti şi lăcaş al tuturor darurilor şi plinătate a tot binele, a toată virtutea şi al tuturor blândeţilor, ca singura ce s-a învrednicit de toate darurile Duhului, sau singura făptură care s-a învrednicit a primi în pântecele ei pe Cel ce are în mâinile Sale comorile tuturor lucrurilor, devenind sălaş al Dumnezeiescului Prunc…”6„. Prea Curata Fecioară nu dovedea lipsă întru nimic „… fiind sălaş divin a toate la un loc şi a fiecărui lucru bun şi frumos în parte. Doar ea singură dintre toţi oamenii de la începuturile făp­turilor nu părea să ducă lipsă de ceva anume, dar pe toţi îi între­cea în toate, la fel precum Cerurile diferă de pământ…”61. Prin calea şi metoda ce le-a urmat, prin a-şi aţinti mintea doar către Dumnezeu, lăsându-se cu totul în purtarea Sa de grijă, ea a căpătat o înţelepciune din belşug: „şi în acest fel a căpătat înţelepciune din belşug de Sus…”62 Deci, ea a fost lăcaş al tuturor tainelor şi comorilor Sfântului Duh63.

Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu este hrana îngerilor şi lăcaş al împăcării pentru neamul omenesc. Prea Curata Fecioară este „masa bucuriei îngereşti, pământ arat al răsadului celui ne­muritor, bucuria de obşte a întregului neam omenesc…”64. Slava ei este nemăsurată. Ea este mai strălucitoare ca lumina, mai înfloritoare decât raiul, mai frumos împodobită decât întreaga lume văzută şi nevăzută”65.

Întrucât ea a devenit Maica lui Hristos Domnul când şi-a oferit trupul Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi pentru a se întrupa, ea este, pe de o parte, mai sfântă decât tot ce poate fi mai sfânt, aflându-se mai presus de toţi Sfinţii, iar, pe de altă parte, ea oferă daruri Sfinţilor, pentru că ea este vistieria tuturor bunătăţilor Domnului. Tratând acest lucru, Sfântul Grigorie Palama se dovedeşte a fi uimitor.

Cu adevărat Prea Curata Fecioară este cununa tututor sfinţi­lor: „în situaţia încununării ei mai presus de toţi sfinţii… în situaţia în care ea este mai presus chiar decât sfinţii din Cer…”66. în altă parte Sfântul Grigorie scrie: „Veşnica Sfântă a Sfintelor a intrat în vremelnica Sfântă a Sfintelor”67. Şi iarăşi într-una din omiliile sale el spune: „…cu atât mai mult ne amintim de Sfânta Sfintelor prin care sfinţenia se dăruieşte sfinţilor”68.

Ea dăruieşte har sfinţilor: „aflându-se în slujba din care sfinţenia poate fi oferită, ea poate oferi daruri ale sfinţeniei tuturor, fără excepţie, fără a lăsa pe cineva lipsit de un dar cât de mic, chiar faţă de darurile ascunse ale universului, adică a lucrurilor inaccesibile”69.  Şi  aceasta deoarece Prea Curata Fecioară nu este doar sfântă, dar ea „singură este hotarul dintre firea creată şi cea necreată”. Şi, de aceea, nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu fără ajutorul ei şi fără mijlocirea ei, şi nici unul din darurile dumnezeieşti nu ar putea fi oferite îngerilor şi oamenilor decât prin ea”.

Într-adevăr, folosind exemplul făcliilor, din care aflăm că nimeni nu poate privi în direcţia luminii sau să primească razele acesteia fără ajutorul făcliilor, la fel şi în situaţia Prea Curatei Fecioare: „La fel este imposibil să priveşti şi să primeşti ceva de la El, decât prin mijlocirea şi cu ajutorul acestei Purtătoare de Dumnezeu şi cu adevărat de Dumnezeu luminată făclie, Pururea Fecioara Măria”70.

Acordarea darurilor Sfântului Duh nu este oferită de către Prea Curata Fecioară sfinţilor numai acum, pe timpul vieţii lor, ci aceştia vor primi daruri prin mijlocirea ei şi în veacul ce va să fie. Ştim bine că Sfinţii vor înainta în sfinţenie în veacul ce va să fie, adică, aceştia vor merge din slavă în slavă, din putere în putere.

Aceasta se va petrece, după Sfântul Grigorie Palama, prin mijlocirea Prea Curatei Fecioare: „…şi astfel în veacul veşnic ce va să fie, orice înaintare în dumnezeiasca iluminare şi orice reve­laţie a celor mai dumnezeieşti taine, precum şi orice dar duhov­nicesc nu pot fi primite fără ajutorul ei. Ea, după ce a primit mai întâi plinătatea Celui ce umple întregul univers, L-a făcut accesibil tuturor, oferind fiecăruia câte ceva după darul şi măsura curăţiei sale”. Aceasta este şi va fi o lucrare dumnezeiască, întru­cât Prea Curata Fecioară este „atât vistieria, cât şi mijlocitoarea tuturor bunătăţilor cereşti”71.

Într-adevăr, aşa cum am spus mai înainte, acest lucru se petrece deoarece Prea Curata Fecioară este unită cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Cuvântul care S-a întrupat din ea, i-a dăruit o mare slavă. De aceea, toţi cei ce cred în Slava lui Dumnezeu şi se împărtăşesc de ea, vor cunoaşte şi slava Prea Curatei Fecioare. Sfântul Grigorie scrie: „Toţi cei ce se împărtăşesc de Dumnezeu o fac prin mijlocirea ei, şi toţi cei ce-L cunosc pe Dumnezeu o vor recunoaşte ca pe lăcaş al infinitului, şi toţi cei ce-L laudă pe Dumnezeu, o vor lăuda şi pe ea împreună cu Domnul”72. Sfântul Grigorie ştie din experienţă că doar simpla amintire a Prea Curatei Fecioare înseamnă o binecuvântare. Sfântul scrie: „Doar când eşti pomenită, l-ai şi binecuvântat pe cel păcătos, o închinare către tine luminează mintea, înălţând-o direct spre înălţimile Dumnezeirii, în tine ochiul minţii se limpezeşte, în tine duhul este luminat prin sălăşluirea Duhului lui Dumnezeu, deoa­rece tu te-ai făcut vistierie şi păstrătoare a darurilor, nu pentru a le păstra pentru tine, ci pentru a umple universul cu har, deoarece vistierul bunătăţilor nesfârşite este şi cel ce le împarte cu dărnicie. Ce s-ar întâmpla cu toată această bogăţie dacă ar fi complet zăvorâtă, dacă ea nu scade? Deci, dăruieştene-o din plin, o, Stăpână, chiar dacă nu suntem în stare s-o primim în toată plinătatea ei, lărgeşte-ne inima şi fă-o lăcaş al ei, căci numai tu ai primit întreaga plinătate a darurilor, întrucât toate lucrurile ţi-au fost date în mâinile tale”73. Dragostea Sfântului Grigorie pentru Prea Curata Fecioară era vie prin împărtăşirea personală de Harul lui Dumnezeu, întrucât simţea o mare recunoştinţă pentru  ea,  cea care  era izvorul  Harului,  precum  şi  din simţământul profund că el se afla în „Grădina” ei în Sfântul Munte şi că era cetăţean al său. în calitate de părinte aghiorit, el nutrea un mare respect şi o mare dragoste pentru Prea Curata Fecioară. El o considera drept protectoarea şi binefăcătoarea sa. El a primit mari daruri de la ea, deoarece ea este „culmea bucuriei şi împlinirea tuturor sfinţilor”74.

În concluzie, aş dori să citez un paragraf din Sfântul Grigorie Palama care este foarte expresiv şi reprezentativ: „Ea este ajutor al celor de dinaintea ei, şi protectoare a celor de după ea, precum şi cauză a celor veşnice. Ea este promisiunea făcută proorocilor, temelia Apostolilor, ajutorul mucenicilor, elocinţa dascălilor, ea este slava celor de pe pământ, bucuria celor din cer, podoaba întregii creaţii, ea este principiul, izvorul şi rădăcina tuturor bunătăţilor celor nestricăcioase, ea este dorirea şi împlinirea tuturor sfinţilor”.

HIEROTHEOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS
SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA AGHIORITUL
Traducere prof. Paul Bălan
Editura BUNAVESTIRE Bacău, 2000

Lasă un răspuns