- păcatul din neştiinţă,
- păcatul din slăbiciune
- şi păcatul din răutate.
Vă rog să fiţi foarte atenţi la cuvintele şi la felul cum mă voi exprima în explicarea lor, ca să putem înţelege, să ne păzim fiecare şi, dacă cineva a căzut într-unul din păcatele acestea, să poată întoarce, atâta vreme cât încă nu e prea târziu.
Păcatul din slăbiciune este păcatul împotriva Tatălui; Tatăl este Atotputernic.
Păcatul din neştiinţă este împotriva Fiului, căci Fiul este Înţelepciunea lui Dumnezeu.
Iar păcatul din răutate este păcatul împotriva Duhului Sfânt, căci Duhul Sfânt este Bunătatea Dumnezeiască.
Nu zicem noi în rugăciunea „Împărate Ceresc” cuvintele: „…vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi”? Deci Duhul Sfânt este Bunătatea Dumnezeirii, este Harul Dumnezeirii, este Lucrarea Dumnezeirii.
Şi acuma cum se explică: păcatul din neştiinţă, cum am spus. Poporul Israel a căzut în aceste două mari păcate până la Învierea Domnului Iisus. Ei săvârşiseră păcatul acesta din slăbiciune şi din neştiinţă. Dar păcatul împotriva Duhului Sfânt a rămas peste ei după Înviere.
După Înviere, n-au vrut să-L recunoască pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu. Din răutate au făcut lucrul acesta, nu că n-aveau dovezi să recunoască. Şi acesta este socotit păcat din răutate, împotriva Duhului Sfânt.
Pentru noi, acest păcat împotriva Duhului Sfânt este păcatul din răutate, săvârşit împotriva învăţăturii lui Dumnezeu. Deci cei ce se ridică şi păcătuiesc împotriva învăţăturii, din neştiinţă, au iertare; din slăbiciune, au iertare. Dar când cineva cu bună-ştiinţă se împotriveşte învăţăturii şi Cuvântului lui Dumnezeu, acesta se numeşte păcat din răutate. Şi acesta este păcatul demonic, păcatul diavolului. Căci diavolii au căzut în păcatul neascultării faţă de Dumnezeu nu din slăbiciune, nici din neştiinţă, ci din răutate, pentru că ei au cunoscut darul lui Dumnezeu, au cunoscut puterea lui Dumnezeu, au cunoscut şi au avut şi puterea (le-a fost dată) ca să se abţină de la păcatul acesta. Dar nu s-au abţinut. Şi deci păcatul împotriva Duhului Sfânt este egal cu păcatul diavolului, păcatul neascultării şi al împotrivirii faţă de rânduielile şi legile lui Dumnezeu cele sfinte.
Noi recunoaştem în faţa cerului şi în faţa frăţiilor voastre că tot ceea ce a lucrat Duhul Sfânt prin Biserică până la ora actuală şi ceea ce va lucra până la sfârşitul veacurilor prin Biserică a lucrat prin puterea şi harul Duhului Sfânt. Şi toţi cei ce se ridică împotriva învăţăturii sunt socotiţi că se ridică din răutate, se împotrivesc adevărului din răutate, şi acesta este păcatul de moarte.
A nega ceea ce au lucrat Sfinţii Părinţi până în zilele noastre, a tăgădui, înseamnă a-i face mincinoşi pe ei. Şi acesta este păcatul de moarte. Alt păcat nu trebuie să mai faci în viaţa ta, decât acesta, şi ai de-ajuns pentru a fi osândit pentru totdeauna.
din vorbirea fratelui Titus Niculcea (Marginea) la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 2
