Cântarea lui Zaharia – Luca 1, 76
Fericit este părintele care poate să spună: Tu, fiul meu, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui. Şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor Sale…
Iată marea chemare a unui sol dumnezeiesc: să pregătească prin rugăciunea sa căile Domnului spre oameni şi să pregătească prin mărturisirea sa căile oamenilor spre Dumnezeu.
Între aceste două mijlociri, totdeauna istovitoare, trimisul lui Dumnezeu trăieşte într-o continuă sfâşiere şi luptă, muncă şi înălţare, trântire sufletească şi trupească lângă Hristos – Marele Mijlocitor. Atât de binecuvântat, dar şi atât de zdrobit.
Ce dumnezeieşti bucurii poate da slujba aceasta uneori, dar şi ce dramatice şi zdrobitoare chinuri şi răspunderi!
Când te întorci de la Dumnezeu fericit spre oameni şi de la ei fericit spre El, nici o bucurie de pe pământ sau poate nici din cer nu te poate face mai strălucit.
Dar şi când te întorci zdrobit de la oameni pentru Dumnezeu şi judecat de la Dumnezeu pentru ei, nici o lespede nu te poate apăsa mai greu.
Cine s-a încărcat vreodată în faţa lui Dumnezeu cu păcatul altora, pentru mila şi mântuirea altora, acela singur ştie cât de îngrozită poate fi o astfel de rugăciune. Cu cât cutremur te apropii de Dumnezeu. Şi cu ce conştiinţă a vinovăţiei stai înaintea Lui.
Dar şi cu ce preţ amar se plăteşte în locul acelora pentru ale căror păcate ai primit să ispăşeşti.
Dar şi bucuria, când este vreodată, este tot aşa.
Suflete al meu şi fiul meu iubit, tu să nu împovărezi niciodată sfinţii, uneori prea împovăraţi de toţi, pe cei care cea mai mare parte din
viaţa lor nu sufăr marile lor dureri pentru vina lor, ci pentru a altora.
Care nu se roagă cel mai mult pentru ei şi nu caută folosul lor, ci pe al altora.
Ci tu caută să sprijini mâinile lor înălţate şi slujba lor grea, pentru ca să fii şi tu răsplătit împreună cu ei.
Slavă veşnică Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, Care ai venit să fii, între noi şi Tatăl, Mijlocitorul unei păci veşnice!
Slavă Ţie, Care ai purtat păcatele noastre în faţa Lui!
Şi ai primit pedeapsa Lui în faţa noastră, spre a face o veşnică pace între El şi noi!
Slavă Ţie pentru toţi acei minunaţi împreună-lucrători ai Tăi care, pentru Tine şi pentru noi, fac slujba aceasta asemenea cu Tine! Fii cu ei. Amin.
Traian Dorz
3 Comments